Drumul
pe care mergeam fără frică,
cu o naivitate vulgară.
în umbra dimineţii, s-a rupt.
Sub clapele tale
Cerul vibrează şi norii adună
Deaupra absolutului adevăr.
Ascunde-mă la milioane ani lumini
De-ale tale taine toate.
Tu nu-nțelegi?
Tablouri de sticlă cenuşiu-violet,
Acoperă paginile buzelor carmin .
Lunec uşor în tăcere,
iar roua pe pernă îmi creşte.
Te uită cum timpul ne cheamă pe nume!
Încet! Mai încet, te rog mai încet!
Nu strivi noaptea!
Prinde-mă de mână şi spune
cuvinte ce dor.
Sărută-mă cu flori de măr
şi lasă-mă să plec.
Pe drumul rupt.
Îndosariat la:uno
