Nu iubesc sarbatorile de iarna. Nu sunt un Grinch, nici verde nu mai sunt sa cred in povesti si in reduceri de sarbatori. si asta nu pentru ca n-am primit cadoul asteptat in copilarie (o bicicleta ordinara), nici pentru droaia de mesaje sms clonate parca in spiritul spirtuit al sarbatorilor care iti invadeaza posta, telefonul si mezencefalul. ci, mai ales pentru ca la o doza de alcool si de focuri de artificii, conform retei traditionale trebuie sa mai adaugi o doza de emotii artificiale.
Si asta pentru ca “nu e bine sa fii trist de sarbatori”. Pentru ca nu ai voie. Efectiv.
„stii ceva, ia baga zambetul! Baga baga!mai baga si niste olivie. Cum nu-ti place? Am stat ore, saptamani pana a gasi echilibrul tibetan intre ingrediente, iar tu..ai ales muraturile. Tot acru ramai, honey„
De sarbatori, mai ales de revelion nu e bine sa fii treaz. Pentru ca nu e bine. Intuitiv
“Sampanie?Nu, multumesc.Am o fobie la bulesi la bullshituri’.Pursimbolic, eventual, daca tot se cere.ce bine ca am reusit sa deschidem sticla, la primele batai a ceasului. Cred casunt vecinii care ne bat in calorifere. Ei chiar nu intelg ca azi e r e v e l i o n u l ?! Cu R mare?”
Cand vine noul an, nu e bine safim singuri. Pentru ca riscam sa ramanem singuri tot anul. Emotional.
“E magic momentul acesta. nu vezi ca ne-a fost scris sa ne intalinim in noaptea dintre ani? Dintre toate revelionale asta e cel mai revelelion dintre revelioane. Acum, in primul minut, nu crezi ca ar trebui sa ne sarautam si ne punem o dorinta? Cred ca ai ceva pe buze.”
Momentul stanjenitor este dezgolitul cadourilor. Dezogolitul frumos are riscuri. Interpretative.
“Credam ca perechea de chilotei superultrafini o sa-tiplaca. E superultra-sexy. Ce?E celmai super cadou? Aha, i-am ales special pentru tine, ultrafina mea. Super!:*”
Noaptea de Revelion, are totusi, un mare plus. Doua de fapt.1-ul e ca are loc odata pe an, si al doilea – diminetile din prima zi a noului an. Ele sunt fantastice, pline de revelatii, de strazi goale, corji de mandarine si urme de petarde. Urme de cuvinte nespuse noaptea, pixele de imagini intiparite pe solzii oculari si franturi de bucurii. Naturale. Scoase dintr-un sertar mai ascuns. Ti-e somn si, totusi nu vrei sa adormi, pentru ca ti-e frica sa pierzi ceva. ceva important, probabil, sa ramai in urma cu an. Vreisa le pastrezi aceste dimineti si crezi ca anume dimineti de acest fel veia vea tot restul vietii tale. Anume atunci esti stapanul regatului primei dimineti de an nou. Pentru o dimineata. Inevitabil. an de an.
Filed under: Jurnal
