In ghetele mele am gasit nisip. l-am simtit in timp ce mergeam pe strada. si nisipul se juca printre degetele mele. si marea a aparut dincolo de trotuar. si soarele era mai arzator nu stiu cum. si vantul se juca in parul meu. si asfaltul a devenit mai pufos.
“Tu stii de valuri ? tu nume lor le-ai da ? raspunde da ! raspunde da !
Tu stii ca merg perechi? si-al doilea val e mai mare decat primul ?
Tu stii ca ele mi Te-au sters ?”
Tu mergi alaturi, eu iti vad urmele pe nisip. le vede si Ea. Ea vede tot . Ea stie tot. Ea e cea care ma face sa uit de Tine. in ea ma scufund cu constelatiile mele toate.
Ea imi da speranta ca maine, voi fi altfel. altfel de fericit. altfel de trist. altfel de bine. si tacerile mele vor insemna cu totul altceva. Ea imi da libertatea.
Ea stie sa planga cu mine si sa-mi faca lacrimile valuri.
Ea stie sa ma tina de mana. si stie sa-mi mangaie trupul gol. si cerul gol. si sufletul gol. gol de tine. Ea stie cum.
Ea imi absoarbe amintirile toate. Ea stie cum s-o faca iar eu nu mai vreau sa ma opun. Ea stie de Tine.
Ea stie tainele mele. Iar eu nu mai vreau sa i le ascund.
Ea stie ca nu pot sa raman cu Ea.
Ea stie ca nu asi indrazni.
Ea stie.
Urmele tale pe nisip mi le va fura Ea.
Marea.
Marea mea.
Talpile simt nisipul din ghete. sunt pe tarm. si vantul se joaca in parul meu, iar soarele e nu stiu cum mai cald.
N-am vrut, sa stii. dar ochii mei iar cauta urmele tale.
Urme, pe care mi le-a furat marea.
Ea stie cum.
Ea.
Îndosariat la:Jurnal
