La Chişinău s-a încercat interzicerea prin lege a simbolurilor comuniste. E o încercare mai veche pe care nu mai are rost să o punem pe seama unui partid sau lider politic, deoarece ea reprezintă dorinţa tuturor celor care nu au ochi să vadă comunismul. Nou în această încercare este doar reacţia democraţilor care au sărit să combată această iniţiativă.
L-am auzit întîmplător pe Oleg Serebrean pledînd la radio Vocea Basarabiei pentru amînarea procesului de interzicere a simbolurilor comuniste. Interzicerea simbolurilor comuniste în prag de campanie electorală ar însemna o concurenţă neloială, susţine democratul prounionist şi nu ar fi conformă etichetei politikiei europene. Argumentele domniei sale erau ridicole şi nu fac decît să susţină o temere din ce în ce mai răspîndită, aceea că cele două uniuni, sovietică şi Europeană, au un fond ideologic comun. Se pare că Uniunea Europeană are nevoie de comunism la Chişinău.
Interzicerea simbolurilor comuniste presupune însă o chestiune mult mai gravă. Dacă secera şi ciocanul ar mai putea fi interzise, steaua galbenă cu cinci colţuri ar ridica mari probleme. Chiar şi pentru faptul că o suită de astfel de stele împodobesc steagul Uniunii Europene.
Mă rog, dacă steagul Uniunii Roşii avea o singură steluţă, cel al Uniunii Albastre are un cer întreg. Roşul, culoarea luptei, n-a fost decît simbolul comunismului militant. Pe cînd Albastrul pare să însemne victoria deplină a comunismului în Europa.
“Năluca”, despre care Marx zicea că bîntuie prin Europa, pare să se fi oprit. Acum ea şade tolănită în hamacul de stele pe care proletarii din toate ţările i l-au împletit începînd de la Revoluţia Franceză încoace.
Îndosariat la:Moldova Anticomunista
