Mi se pare nedrept. Arbeiten, arbeiten, arbeiten, – zice Angela, slobozind o lacrimă de evlavie cu gândul la poporul german și alta, indignată, la adresa poporului elin.
Arbeiten nu e un cuvânt grecesc. E nedrept față de greci. Nu le place munca și ce? Cui să-i placă. Burgherii sunt lipsiți de imaginație. Grecii stau în taverne și fac diverse activități. Trecerea timpului e o muncă asiduă. Vin, table, sirtaki, pipă, zorba, mithos, logos, ethos… Vrei o bere? Așteaptă. Că doar n-o să stai tu să savurezi în timp ce eu mă spetesc muncind? Numai puțin amice și-mi termin tura și mă așez alturi de tine și o servim împreuna.
Asta vreau și eu. Când nu muncesc, sunt foarte activ. N-a zis un neamț? De la fiecare după capacități, fiecăruia pentru muncă. Vreau să fiu plătit pentru faptul că sunt activ, nu pentru faptul că am un job.
Asta ar fi corect. Un popor care a dăruit mapamondului jocurile olimpice și democrația are dreptul să se pensioneze. Are o biografie milenară. E obositor, ce naiba! Să mai lucreze nemții. În 1872 Friedrich Nietzsche scria Die Geburt der Tragödie vorbindu-ne despre apolonic și dionisiac. A zis cineva arbeiten la acea vreme? Elinii activau în domeniul geometriei și a extazului pe timpurile când goții își făceau de cap.
Înainte de Nietzsche, Lordul Byron își zgâria inițialele pe templul lui Posseidon din Sounio și ce? Să cerem retribuție de la britanici?
Asta e. Goții trec, grecii rămân.