Se aproprie ziua de 1 iunie, sau “Sărbătoarea copiilor”. La sigur că vor avea loc diferite festivităţi, petreceri, show-uri, prin care se va încerca să se dovedească că copiiilor li se atrage o mare importanţă în societate. Într-adevăr, există oraganizaţii de genul UNICEF, programe sociale care se preocupă de starea socială a copiilor. Şi spre deosebire de trecut, rata mortalităţii înfantile sau a cazurilor de sărăcie în rîndul copiilor a scăzut. 

      Dar, mai mult ca sigur, nu se va atrage atenţie la un aspect social foarte josnic, care se manifestă tot mai puternic în societate – avortul. Liniştea se va păstra, la fel ca în ceilalţi ani. Se vor face lucruri frumoase doar pentru copii care au avut şansa să scape de avort, în timp ce despre cei care au avut neşansa de a fi “o naştere nedorită”, rar se va pomeni.

       Avortul constituie un fenomen social foarte “la modă” în ziua de azi. Odată cu afirmarea revoluţiei sexuale din anii ’60 ai secolului trecut, societatea şi-a schimbat complet atitudinea faţă de avort. Dacă pînă atunci , era un păcat contra moralei şi contra lui Dumnezeu ca să ucizi un copil prin avort, cu timpul, pentru majoritatea femeilor carieriste şi “emanicpate” aceasta a devenit “un drept de a alege”. Categoriile de femei care recurg cel mai des la un avort sunt: carieristele, cele care trăiesc în concubinaj, femeile care şi-au început viaţa sexuală cu mult înainte de 18 ani. Cel mai dureros este că majoritatea femeilor care fac un avort provin din familii destul de bogate, pe cînd femeile care duc un trai mai decent preferă să nască decît să facă acest păcat.

      Cred că nu mai încape loc de îndoială: avortul este un păcat contra moralei, contra eticii, contra neamului din care te tragi. Avortul este o crimă, una strigătoare la cer. Practic nici un animal nu recurge la aşa o decizie, şi doar noi, oameni, cei care ne considerăm inteligenţi, raţionali şi afectivi ne putem ucide cu o asemenea bestialitate copiii.

      Voi publica cîteva date statictice despre avort, făcute publice de Institutul pentru politici familiale din Madrid (o organizaţie independentă, apropo). Datele sunt pentru anul 2008, şi sunt disponibile în formă completă aici:   http://www.ipfe.org/documentos/LAvortement_en_Europe_et_en_Espagne_2010_Rapport.pdf

Am tradus din franceză unele date, mai sugestive, care demonstrază impactul extrem de distrugător pe care avortul îl are pentru o societate.

*  2.863.649 de avorturi înregistrate în Europa în anul 2008 (cifre oficiale). Asta înseamnă 7.846 de avorturi pe zi, sau 327 de avorturi pe oră. Adică, la fiecare 11 secunde, un copil este ucis în Europa, prin avort.

*  În UE, la fiecare 26 de secunde are loc un avort. Din totalul avorturilor în Europa, 42% au loc în ţările UE, pe cînd restul – 58% în ţările din afara UE.

*  Pe parcursul ultimilor 15 ani (1994-2008), ţările Europei de 27, au pierdut prin avort peste 20 de milioane de copii.

*  România este “campioană” la acest capitol – între 1994 şi 2008 în această ţară au avut loc 4.056.000 avorturi, ceea ce întrece cu mult ţări cu “tradiţii”, precum Franţa, Anglia sau Germania.

* Numărul avorturilor (oficiale) din Europa în 2008 corespunde cu suma populaţiei următoarelor ţări: Estonia, Cipru, Luxemburg şi Malta.

*  Cele peste 1.200.000 de avorturi înregistrate oficial în UE în 2008 corespund cu deficitul demografic al celor 27 de state ale UE.

*  Numărul de avorturi înregistrate timp de doar 12 zile în UE este superior numărului de decese cauzate de accidentele rutiete timp de un an întreg.

*  Între anii 1994-2008, în Europa, oficial, au avut loc 20 de milioane de avorturi, cifră egală cu numărul de locuitori al următoarelor ţări: Danemarca, Irlanda, Slovenia, Estonia, Lituania, Letonia, Malta, Luxembourg şi Cipru.

*  Ţările UE, în care avorturile sunt permise fără restricţii sunt: Estonia, Letonia, Lituania, România, Danemarca, Slovenia, Austria, Portugalia, Bulgaria, Grecia, Suedia. Restul statelor UE, deşi sunt un pic mai severe în această privinţă, au de asemenea o politică socială care în esenţă, încurajează avorturile.

Va urma.