Prima femeie pe care am văzut-o în faţa ochilor a fost mama. Cea mai puternică femeie pe care am cunoscut-o şi unica pe care o iubesc dement şi posesiv. Aş scrie despre ea mii de pagini şi kilometri întregi de memorii. Dar am rezervat acest post pentru alte femei, la fel de importante pentru copii lor, dar care într-un moment dat au păşit pragul destinului meu şi l-au marcat adânc. Sunt  femei care mă inspiră, care mă uluiesc prin fermitate şi puterea de muncă, prin talentul şi verticalitatea lor. Am marele noroc să le fi întâlnit sau să le fi cunoscut prin ceea ce au realizat. Acest noroc vi-l împărtăşesc şi vouă…

Mama Larisa… femeie de la ţară, i-am zis mama întotdeauna, pentru că este sora mai mare a mamei mele naturale. Are o inteligenţă nativă pe care alţii încearcă să o obţină la Harvard, în schimb a avut un destin dur şi plin de lovituri. s-a căsătorit în fragedă tinereţe, mulţi ani nu a avut copii. Mai târziu Dumnezeu a binecuvântat-o cu doi băieţi. A muncit pentru ei până mâinele au devenit mai aspre ca drumul de ţară, părul i-a albit fără veste, iar faţa numai pâraie prin care au curs şiruri de lacrimi. Unul s-a făcut anchetator, altul călugăr…ei sunt marea ei bucurie şi marea ei deznădejde. Mă întreb încontinuu de unde a luat atâta putere…

Andreea Marin…e femeie întreagă cum spunea Coruţ, e femeie frumoasă, e deşteaptă, ba chiar înţeleaptă. Şi-a pierdut mama când avea mi marea nevoie de ea, dar a găsit puterea să o bucure prin a se realiza pe deplin. O ascult fără răsuflare şi o admir ori de câte ori o văd, dar o văd în fiecare zi…

Ala Popescu…nu am ştiut nimic despre ea până în ziua în care am venit la Curte, mi-a părut o femeie dură, dar am înţeles că altfel nici nu poţi fi când ai menirea de a sta de veghe la cum se gestionează banii publici. Am văzut-o în dimineţile când presa arunca cu noroi în ea, când pe chipul ei apărea dezamăgirea în obiectivitatea celor care sunt a patra putere în stat, dar găsea puterea să îţi răspundă cu calmitate şi să-ţi ofere un zâmbet. De multe ori îmi pun întrebarea cum rezistă, de unde ia forţă de muncească şi să fie corectă, pentru că este corectă…ştiu asta chiar dacă o cunosc de puţină vreme şi nu mă judecaţi, acum nu fac PR, ci îmi exprim părerea…

Ina Vieru…nu o cunosc personal, dar citesc dintr-o respiraţie toate interviurile unde apare. Ieri am ascultat-o într-o emisiune la Jurnal TV …este fascinantă prin felul în care vorbeşte despre un barbat care a rănit-o. A vorbit frumos despre el şi despre dragostea lor…este atât de elegantă…

Mihaela Berciu…inteligentă, elegantă, foarte elegantă, o româncă cum rar întîlneşti, poate o avem curând la Chişinău, o să o remarcaţi, nu poate fi trecută cu vederea, este încîntătoare.

Meryl Streep…pentru prima oară am văzut-o în filmul “Diavolul poartă Prada”…rece,  un soi de arogantă tipică rolului pe care îl interpreta, dar senzaţională. Apoi am văzut şi alte ecranizări care o aveau pe ea în rolul principal, apoi am început să le caut, să le privesc şi să le revăd chiar.  Nu am o explicaţie de ce îmi place…pur şi simplu…

Angela Braşoveanu ... are atâta umor atunci când exprimă ceva, dar un umor deosebit, fin…am învăţat multe de la ea…face cea mai bună revistă pe care o are Chişinăul..face doar lucruri deştepte.

Ileana Vulpescu … de la ea am învăţat că “fetele cu 10 la română arareori sunt fericite în viaţa”, tot dânsa mi-a şoptit printre rânduri de carte că “dragoste este ca tusea, nu o poţi ascunde”…merită să citeşti ceea ce dânsa a scris, mai ales Arta Conversaţiei, ori nu poţi fi femeie întreagă dacă nu îi răsfoieşti măcar o singură dată paginile.

Mai sunt şi alte femei uluitoare care m-au marcat, vor mai fi şi altele care îşi vor lăsa amprenta, cu siguranţă şirul va urma…