Suntem pe o cale greşită. Fără îndoială că drumul pe care se află acest neam nu este acela pe care ar trebui să se afle. Suntem întru totul depărtaţi de “linia” neamului. Pe “linia” sa firească, poporul român a mers sute de ani, începînd apariţia sa. Pe “linia” neamului s-au situat bravii voievozi, martirii neamului, oştenii care s-au jertfit pentru apărarea ţării, strămoşii care au apărat cu sfinţenie dreapta credinţă şi tradiţia. Pe ea s-au situat toţi acei care au gîndit, simţit şi trăit întîi şi întîi româneşte.
Din păcate, astăzi suntem prea departe de acea “linie” a neamului. Nu mai luptăm pentru un ideal, nu mai aspirăm la mîntuire, lucruri sfinte nu mai avem, credem doar în adevăruri relative, gîndim mai întîi ca europeni, şi apoi ca români… Ne-am depărtat de “linia” firească a poporului român, şi asta este cauza delirului în care ne aflăm.
Asemeni celui care cade într-o situaţie problematică, căutăm soluţii pentru a depăşi situaţia dată. În aceste clipe de restrişte, cînd nu avem valori pe care să ne bazăm, cînd ne lipseşte un român care să se ridice din rîndurile noastre, suntem mai slabi ca niciodată. Am ajuns să învităm de bunăvoie armatele murdare de sînge ale NATO, doar pentru că ne temem de forţa Rusiei. Votăm pe democraţi, liberali, social-liberali, liberal-democraţi, doar ca să scăpăm de comunişti. Ne auto-îndatorăm în faţa FMI sau BM, doar pentru a ieşi dintr-o criză financiară creată special pentru noi. Dorind să scăpăm cît mai repede de consecinţele ocupaţiei sovietice, ne-am aruncat de bunăvoie în gura altui lup: intergarea europeană. Căutăm soluţii care de care mai trăsnite, şi totuşi, toate aceste sunt în zadar.
Esenţa acestei situaţii nu constă în a alege între CSI sau UE, între NATO sau Rusia, între democraţie sau comunism. Continuînd să căutăm soluţii în interiorul acestui sistem duşman nouă, avem toate şansele ca să mai treacă încă cîteva generaţii, fără ca să găsim, în sfîrşit, răspunsul.
Soluţiile pentru situaţia în care ne aflăm le putem găsi în afara sistemului materialist şi amorf în care ne ducem traiul. Aici nu este vorba de sisteme politice sau economice, sociale sau filosofice. Cred că schimbarea trebuie să aibă loc acolo sus, la nivelul spiritual al existenşei acestui neam. Doar revenirea la spiritualitatea românească autentică, la modul ei tradiţional de existenţă, este în stare să aducă o schimbare pentru acest popor.
Cea mai simplă cale de a işi dintr-o situaţie complicată este de a face opusul a ceea ce ai făcut pînă în acel moment. Dacă cineva are indigestie – nu mai mănîncă, dacă cineva are rău de înălţime – se coboară pe pămînt, dacă cineva este sleit de puteri – se odihneşte. Cam aceeaşi situaţie este şi în cazul acestui neam. Într-un moment dat al istoriei, de către oarecare “români”, au fost luate unele decizii, care ne-au adus în situaţia de astăzi, care altfel spus, ne-au depărtat de la “linia” neamului, pe care mersesem atîtea secole.
Acel moment al istoriei a fost mijlocul secolului XIX, cînd a început procesul de modernizarea al poporului român. Indivizii care au luat nefericitele decizii de atunci sunt “intelectualii” de atunci, formaţi prin universităţile Parisului şi îmbibaţi cu idei materialiste, europeniste şi seculariste. Ei au schimbat Legea pămîntului pe constituţii franţuzeşti sau belgiene. Prin măsurile întrprinse de aceştia a avut de suferit identitatea românului, valorile sale seculare. Ei ne-au înlocuit spiritualitatea românească cu manierele franţuzeşti.
Aici este “buba”. Atunci s-a greşit, şi acestui aspect trebuie să îi atragem cît mai multă atenţie. Răspunsul la frămîntările societăţii româşti este întoarcerea la identitatea sa româneacă. Trebui să înlocuim constituţiile belgiene cu legile noastre, cu “Legea pămăntului” strămoşesc. Puterile sufleteşti şi materiale ale acestui neam, care acum sunt orientate spre prostii de genul “integrarea europeană”, trebuie reorientate spre adevăratul scop al existenţei noastre. Materialismul de tip occidental pe care l-am adoptat ca mod de viaţă trebuie înlocuit cu vechea mentalitate românească. Ecumenismul jalnic spre care ne îndeptăm cu paşi repezi, trebuie înlocuit cu adevărata credinţă a acestui neam: Ortodoxia. Preocupările noastre zilnice, de a duce un trai cît mai comod şi trîndav, trebuie înlocuite cu spiritul de jertfă pentru binele acestui neam. În locul acestei culturi lipsite se sens, identitate şi decenţă, care ne este servită zi de zi , trebuie să împunem cultura care ne-a caracterizat de secole. Adevărata istorie, fie ea şi extremistă sau incorectă politic, trebuie să ia lorul istoriei mincinoase pe care o învăţăm în şcoli. Felul de a fi al adevăratului român (credincios, viteaz, patriarhal) trebuie să înlocuiască actuala mentalitate de veşnici liguşitori în faţa bogaţilor acestei lumi.
Doar realizînd aceste imperative ale timpului, vom reveni la acea “linie” a neamului, de la care ne-am îndepărtat constant, începînd cu 1848. Nu avem de înfăptuit nimic deosebit: trebuie doar să ne întoarcem la trecut, la identitatea nostră, la Biserica nostră. Trebuie doar să redevenim ceea ce am fost cîndva: un neam ortodox şi viteaz. Dar, pe cît de simplu pare a fi la prima vedere acest lucru, pe atît de dificil va fi de realizat.
