Zile numărate au rămas pînă la “ campania electorală ” a elevilor claselor a 12-a ,examenul de Bacalaureat. Vine și perioada în care îți dai seama că învățămîntul de la noi nu e atît de gratuit cum s-ar părea. Forfota de dinaintea acestui test e evidentă, de vreme ce fiecare își dorește să demonstreze celor din jur că în liceu nu a ros pantalonii degeaba. E cu adevărat o verificare acest Bac, pentru unii o verificare a cunoștințelor, pentru alții a grosimii buzunarelor, paradoxal dar așa e…

În momentul în care încerci să spui lucrurilor pe nume, apar o groază de frustrații ,indignații, ofensații, jigniți și ceilalți reprezentați ai societății. Pe o baricadă stau elevii gata la orice doar să le reușească să ajungă la universitatea la care au visat, pe de altă parte stau profesorii care în condițiile financiare precare sunt tentați de anumite ispite. Și desigur intermediari sunt părinții care stabilesc “ parteneriatele ”. Deși în fiecare an, instituțiile statului încearcă să excludă orice fraudă, inevitabilul se produce. Măcar cei care s-au pricopsit odată să înceteze să o facă, că sunt destui care din afacerea BAC-2009, au scos sume frumoase și încă stau bine mersi de parcă își zic lasă că ne luăm revanșa.

Vin cu îndemnul spre toți cei implicați în susținerea examenului de Bacalaureat să știrbească percepția că lumea e ca o piață. Și una din cele mai scumpe mărfuri de pe tejghele sunt îndradevăr, cunoștințele. Ca să devii stăpîn peste acest produs, îndr-adevăr, în majoritatea cazurilor trebuie să investești, dar nu în a corupe ci pentru a procura literatură, și mai ales dumneavoastre stimați profesorii trebuie să știți asta, erau alte timpuri atunci și le-ați înfrînt cu înțelepciune și agerime acum mai trebuie să mai faceți o dovadă a capacităților pe care le aveți. Tinerii intră imediat într-o societate și așa dificilă, și nici măcar banii nu le pot garanta că vor deveni peste noapte nabab, iar peste ceva timp calif. Biletele de intrare în viața matură trebuie să se producă a la Hesse: “ Intrarea se plătește cu mințile ”, și am certitudinea că cel puțin la Hîncești acest lucru va fi o axiomă!