În pofida greutăților deseori exasperante din perioada tranziției, tinerii au crescut protejați de trauma totalitară și departe de ecoul teribil al celor două războaie mondiale. Şi-au asumat o metodologie de lucru profesionistă. Cinismului moștenit din lumea comunizată i-au contrapus împlinirea idealului lui Soljeniţîn şi Havel: viaţa trăită în adevăr.
Imună la amnezie, această nouă generație s-a bucurat de darul libertății. Epoca modernă: pe scenă a apărut generația noastră; o mare parte a populaţiei trăiește aproape fără griji, în siguranţă şi asigurată. Biserica, învățătura şi spiritele stau la dispoziție la prețuri moderate. Viața alunecă pe făgașe fixe, doar trecutul mai face să se clatine construcţia, mai zguduie fundația. Cine are mult se teme că are mult de pierdut. Nesiguranța te macină numai după ce primejdia a fost depășită.Se șovăie când e vorba de a considera propria deşteptăciune drept o necesitate; se refuză ideea de a nu fi erou, ci, doar rațional, există dorința de a ajunge printre eroii învingători.
Străinii cumpără pămînturile pe care dorim să le apărăm, economia este controlată de mâini străine și doar administrată de noi, nici măcar dirijată. Cetățenii statului formează o pătură superioară sub care, adesea înghesuiți în locuințe închiriate sau câștigate de pe timpul URSS-ului, se aciuează economi şi harnici, oameni care nu cunosc ori se fac a nu cunoaște limba română, pentru mulți dintre stăpânii lor – oameni inferiori, care, odată deveniți proletari conştienți de acest lucru, se gândesc, stimulați de vitalitatea lor „nepretenţioasă”, să-și reclame drepturile, dându-și seama că întreprinderea care este statul nostru, pe jumătate achiziţionată de capital străin, nu mai depinde decât de ei.
Ne dăm seama și nu ne vine să credem ochilor că mica noastra ţară s-a rupt de istorie în momentul în care a intrat în marile afaceri. Poporul nostru nu trebuie să studieze realitatea așa cum o face, fiindcă lucrul ăsta îl face extrem de vulnerabil faţă de alte popoare. Noi trebuie să știm care e una dintre posibilitățile aflate dincolo de realitate. Posibilul este aproape infinit, realul însă strict limitat, fiindcă numai una dintre posibilităţi poate deveni realitate. Realul este doar un caz particular al posibilului şi, de aceea, poate fi gândit şi altfel.
Recunosc acum că adesea, nu ştiam că nu trebuie să aştepţi ca alţii să schimbe lumea în locul tău. Cu ce drept le ceri altora să facă asta, sau îi critici, dacă tu nu faci nimic? Cei mulţi nu pot să vorbească, nu mai are cine să-i audă şi nici ei nu mai cred că merită să-şi strige nefericirea şi cel mai greu este să-i scoţi pe oameni din tăcere. Unii pleacă aiurea în lume, unde îşi imaginează că trăiesc în linişte-aducătoare de amorţeală, de marasm. Acasă în Republica Moldova, împreună generaţia noastră , a tinerilor însetaţi de progres, libertate şi succes cu cei care se oferă a ne deveni călăuză o sa reuşim să ieşim din tăcere, fiţi siguri că o să ne ridicăm spre trepte majore, fiindcă pînă la urmă scara succesului nu este întotdeauna aglomerată pe treapta cea mai de sus, şi atunci „TINERII ONEŞTI MERG ÎMPREUNĂ PENTRU HÎNCEŞTI”!
Dragoş Bivol,
Deputat în Parlamentul Tinerilor
Preşedinte şi fondator AO “ Pro Hinceşti ”