Care este omul tipic al zilelor noastre? Desigur că consumatorul docil. Unde nu te întorci vezi numai indivizi care sunt într-o continuă goană după “bine”. Consumatorul docil este produsul direct al societăţii de consum. Este poate, ultimul stadiu de degradare morală şi identitară la care poate ajunge o fiinţă umană. Liberalismul economic, anume aceasta şi îşi propune să realizeze: o societate de “liberi” consumatori, lipsită de identitate şi într-o continuă căutare de produse numai bune de consumat.
Tindem spre o societate globală, iar acest lucru se observă cel mai mult în politica socială, promovată de majoritatea statelor. Gradul de exploatare economică din întreaga lume, la momentul actual este de neimaginat. În faţa acestei politici, bine gîndite de nişte oarecare “filantropi”, noi apărem ca nişte prăzi uşoare. Liberal-socialismul îşi propune transformarea omului într-o simplă unealtă de produs şi consumat. Şi, din păcate, îi reuşeşte acest lucru. Pe spatele nostru, cineva face bani frumoşi. Aceasta este şi esenţa existenţei a cît mai multor pieţe de desfacere libere şi a lărgirii fenomenului “consumismului”. Care ar fi, de exemplu, menirea lichidării oricărei graniţe economice între statele lumii? Dezvoltarea economică a acestora? Să fie atît de mărinimoşi cu noi “filantropii” ce conduc această lume? Menirea reală a globalizării este tranformarea tuturor în simpli şi mioritici consumatori, nimic mai mult.
Care ar fi pîrghiile cu ajutorul cărora sistemul economic euro-american a supus practic întreaga lume? Voi încerca să conturez cîteva:
* Mediatizarea în exces a concurenţei dintre capitalism şi comunism. Aceste două concepte economice nu sunt decît cele două feţe ale unui singur sistem despre care mass-media nu binevoieşte să ne informeze „liber” şi „imparţial”: marea finanţă jidovescă internaţională. Capitalismul şi comunismul nu sunt decît două capete diferit mascate care ies din trupul aceluiaşi asasin al economiei libere: finanţa jidovească. Prin urmare, acest joc de teatru: lupta dintre comunism şi capitalism nu a servit decît la împingerea marii mase de oameni spre capitalism, concept economic care a părut mai atrăgător. De aici şi pănă la transformarea unei societăţi într-una de consumatori nu a fost decît un singur pas.
*Coruperea politicienilor şi distrugerea economiilor naţionale. De prin secolul XIX, secol numit impropriu „secolul naţionalităţilor”, concomitent cu consituirea statelor naţionale a început şi distrugerea economiilor naţionale ale acestora. Universităţile din Paris, tranformate în adevărate fabrici de produs politicieni trădători de neam, au „produs”, pentru fiecare stat naţional exact conducătorii de care avea nevoie sistemul economic internaţionalist. Aşa încît, nici nu au apucat bine să se constituie ca state naţionale independente, că majoritatea statelor europene au şi devenit îndatorate acestui sistem criminal, datorită aportului politicienilor şcoliţi prin bodegile Parisului. Cele mai importante decizii economice în acele timpuri au fost luate în contra interesului naţional şi în favoarea celui cosmopolit, creîndu-se astfel începuturile societăţii de consum.
* Distrugerea modului tradiţional de viaţă şi răspîndirea cosmopolitismului. Desigur că procesul de tranformare a unui om într-o unealtă de consum a avut loc prin „spălarea” acestuia de identitate şi prin insuflarea unor noi „moduri de a fi”. De consemnat că aceasta a avut loc tot ca rezultat al modernizării societăţii europene, începînd cu Revoluţia Franceză. Deznaţionalizarea a început mai întîi la oraşe, unde au persistat mereu elemente străine, şi apoi s-au răspîndit la sate. Modernizarea a lovit în sistemul de valori secular al popoarelor creştine, punînd bazele îndobitocirii acestora. Astfel spus, atunci cînd nu ai un Cod de care să te conduci în viaţă este posibil să fii îndobitocit după placul oricui. Iată aşa s-a întîmplat şi cu societatea noastră. De cea americană, nici nu mai face să pomenim.
Consumatorismul este o formă fără fond. Asemeni multor importuri de acest gen, degradăm ca neam, ca entitate. Românul toată viaţa sa s-a întreţinut din munca proprie, iar acea bucată de pămînt era sursa de existenţă care îi asigura traiul fericit. Românului îi este impropriu să muncească timp de o lună la o companie transnaţională, 8 ore pe zi, ca să primească un salariu mizer pe care să îl cheltuie apoi prin centre comerciale. Nu este în „stiulul” nostru ca să muncim ca nebunii, ca mai apoi să le facem venit unor companii transnaţionale, cu capital jidovesc. Adevăraţii români acţionează în acest mod. Ei îşi muncesc cu drag pămîntul, ca mai apoi să se poată întreţine. Altfel spus, consumatorismul ne este improriu.
El aduce venit McDonalds-ului, marilor campanii farmaceutice, concernelor de genul „General Motors”, producătorilor de organisme modificate genetic, Microsoft-ului – adică duşmanilor acestui neam. În acelaşi timp are de suferit identitatea acestui popor, se ruinează tradiţionalismul românesc, iar acest neam îşi continuă degradarea începută de prin 1848.
