No ce, fraților, se pare că religia în școli e o chestie inevitabilă. Și nu pur și simplu religia, ci bazele ortodoxiei. Și nu pur și simplu, ci se pare că obligatoriu. Folosesc acest „se pare” ezitant deoarece chiar dacă cuvântul „facultativ” există în vocabularul mioritic, programul școloar nu este suficient de flexibil că să incorporeze astfel de năstrușnicii.

Zilele astea am fost solicitat să semnez zeci de petiții care urmăreau același scop: stat secular, spune NU religiei în școli, etc. Acum cu facebookismul lucrul ăsta e floare la ureche. Dar pe cât de eficiente sunt aceste unelte? Le citește cineva? Căci dacă preoții sunt în stare să mobilizeze mii de oameni de Ziua Europei la o parada cu sfinți se pare că numerele sunt de partea lor.

Trist. Mai ales când stai să le asculți argumentele. Cică rata divorțurilor este în creștere datorită faptului că lumea nu se mai cunună în biserici. În același timp, mi se plâng cunoscuții că tarifele bisericești au crescut exponențial în ultimul timp. Un exemplu elocvent este taxa de 10 lei solicitată de popi la mănăstirea Căpriana pentru a trece numele în pomelnic. De fiecare nume!!! Nici o reducere pentru economiile de scară. Dapoi lumânările? Cum se topesc sărmanele la căldura inflației…

Apoi, stați să vedem, oameni buni. Argumentele preoților sunt pur economice. Ei vorbesc de o piață în scădere și de măsuri de stimulare economică. Acum, dacă presupunem că acționarul principal al bisericii este Dumnezeu, căruia puțin probabil să-i pese de maximizarea profitului, apoi rădăcinile acestei cereri nu sunt deloc etico-morale. Ce facem?

Introducem cursul obligatoriu de educație moral-spirituală pentru preoți sau creăm Agenția de Reglementare a Tarifelor în Biserici?

Una din două.

Dacă săpăm și mai adânc descoperim și argumente de ordin politic. Multă vreme găseam dificil să conciliez gândirea liberală și, implicit seculară, a guvernanților actuali cu inițiativa de introducere a religiei în școli. Am spus-o și cu alte ocazii – ăsta e nodul în papura liberal-democrată (în cele trei ipostaze), pe care o accept și o susțin în multe alte privințe. Să ne lămurim: barometrul opiniei publice constată că 80% din populație au încredere în biserică – mai mult decât în orice altă instituție (primăria o urmează pe locul doi cu numai 56%). E un aliat puternic nu-i așa? Dacă îl ai pe Vladîca de partea ta e foarte simplu să transformi voturi comuniste în voturi liberal-democrate (în cele trei ipostaze). E chiar mai simplu decât să transformi apa în vin.

Nu mai zice nimeni să i se dea cezarului ce-i a cezarului.

Din acest punct de vedere mi-am făcut concluzia că bătălia asta nu se va câștiga cu una cu două.

…Mi-am făcut concluzia – foarte bine, și acuma ce ne facem?

În ce mă privește aș boicota cu mare savoare lecțiile (în special dacă-s voluntare), însă, vezi bine, că nu e vorba despre eu, ci de copilul meu. Și dacă-mi spune copilul că vrea să meargă la bazele ortodoxiei? Să mă convertesc subit la catolicism? În mare mocirlă m-ați băgat, domnilor liberal-democrați (în cele trei ipostaze).

Of.