Din seria: Anul tineretului în dezbateri.
Episodul 1

Preliminarii
La sfârșitul anului trecut am postat un cometariu ce ținea de faptul cum președintele Republicii Moldova a declarat anul 2008 ca an tineretului. La prima vedere declararea unui asemenea an este un lucru benefic pentru dezvoltarea Republicii Moldova. Însă, în realitate este un fapt dăunător din punctul de vedere al coerenței și sustenabilității politicilor publice de tineret. Un alt factor dăunător se referă la utilizarea unor organizații de tineret, inclusiv CNTM (deși această organizație este un perdant colateral), într-o răfuială de politici publice cu miză electorală. Am trimis postarea pe trei grupuri de discuții (cntm-liderism; ONG-MD; MOLDOVAdoc) și doar pe unul dintre ele a fost acceptat (MOLDOVAdoc). Acum sa ne intrebăm de ce unii spun că în realitate societatea civilă din Republica Moldova este plafonată şi fierbe în propriile concepţii limitate despre libertatea, democraţie, participare activă şi responsabilă ş.a. Totuşi, peste câteva zile, postul a fost preluat și publicat de http://www.unimedia.md/ . La început liniște și pace...toți au plecat în vacanță. Dar, de vre-o citeva zile incoace au început să apară comentarii și opinii privind considerentele mele. Unul dintre cel mai furios s-a dovedit a fi Marcel Spătaru (îl cunosc de când umblam cu paiele în cap: când făceam dezbateri - de vre-o 11 ani în urmă), care a publicat un comentariu pe blogul său, într-un stil brand-uit „Marcel Spataru”. Marcel scoate din „puțul gândirii” câteva chestiuni interesante și chiar utile iniţierii unei dezbateri. După aceea, Artur Gurău a publicat un post cu rol de mediere – dealtfel, este o tactică captivantă și lucidă. Artur ne spune pur și simplu „Comentați!”. Desigur, câteva comentarii pe http://www.unimedia.md/ și câteva telefoane (de altmineri, utile). În principiu, mă bucur că postul respectiv a făcut unele ravagii și că dezbaterea a luat foc.

Promisiunile făcute se respectă
Am promis că în 2008 voi dedica ceva timp pentru analiza politicilor publice de tineret din Republica Moldova. In acest sens, am instituit seria „Anul tineretului în dezbateri”, care va avea o periodicitate de doua maxim trei posturi pe lună. Despre politicile de tineret se vorbește mult, se face puțin și se scrie mai nimic. Anul trecut, unul din colegii mei, Tudor Darie, a reușit să elaboreze un mic studiu privind politicile de tineret din Republica Moldova. În domeniul integrării europene (aplicarea Planului de Acțiuni Uniunea Europeană – Republica Moldova) am mai scris și eu ceva. Consider că este un început bun și că demersul analitic și de expertiză trebuie continuat și chiar avansat într-un demers comprehensiv de cercetare. Au mai lucrat în această direcţie echipe coordonate de Iosif Moldovanu si Liliana Palihovici. Însă, eu nici până în ziua de azi nu am văzut un studiu comprehensiv în care să fie prezentată situația domeniului de tineret din Republica Moldova. Biroul Național de Statistică elaborează anual o serie de rapoarte statistice, câteva organizații au elaborat niște rapoarte privind participarea tinerilor și cam atât, execeptând studiile sectoriale ale unor organizații finaciar-donatoare. Nimic despre tinerii și violența domestică sau violența școlară, despre demersul antreprenorial al tinerilor, despre opțiunile educaționale și profesionale, accesul la servicii informaționale electronice, dialogul intergenerațional, despre echitatea socială în categoria tinerilor, accesibilitatea la servicii educaționale universitare sau secundar-profesionale și multe alte aspecte care sunt fundamentale pentru înfăptuirea unor politici sectoriale. Avem o ditamai Academie de Știinte, care se ocupă cu mii și mii de probleme și consuma bugete imense, și nici până în ziua de azi nu avem ceva concret care sa ne spună despre ceea ce reprezintă tineretul de azi din Republica Moldova. Până atunci, eu nu prefer sa bag mâna in foc si sa afirm că tineretul de azi reprezintă schimbarea politică şi economică a Republicii Moldova. Deja, am câteva exemple relevante care susţin contrariul.

Limbajul de lemn este inevitabil
În principiu, nu voi răspunde acum la provocările lansate. Mai aștept să se adune reacții și comentarii la cele enunțate. La unele provocări deja am dat un răspuns la comentariile de rigoare, altele-și așteaptă rândul. Voi răspunde în stilul meu: cel al limbajului de lemn, care lui Marcel Spătaru îi displace. Este un limbaj specific mediului meu de activitate: academic, didactic și de expertiză. Mai mult decât atât, limbajul utilizat ascunde o perspectivă teoretică (şcoli de gândire şi de acţiune), ceea ce lipseşte cu desăvârşire spaţiului nostru politic, social, cultural etc. şi etc. La fel cum și limbajul lui Marcel îi este specific mediului în care își desfășoară activitatea. Recunosc că alocuri limbajul lui Marcel îmi displace, alteori este chiar foarte relevant și depresiv. Totuși, voi ține cont de aluzia lui Marcel Spătaru și în unele contexte voi utiliza un limbaj mai picant, în altele mai metaforic.
Spre sfârșit, am o sugestie pentru cei care intră în dezbatere: să instituim un gen de regulă prin care să respectăm deontologia și etica unei dezbateri bloggericești și să eliminăm limbajul infect și atacurile la persoana.

Din episdoul următor: explicație de fundal și despre opțiunea caprei vecinului
Poza este creaţia lui Merloz Paris din seria Life in Paris. Seria este accesibilă la ....