Sîmbăta trecută în centrul Chişinăului a avut loc o amplă manifestaţie pentru susţinerea predării ortodoxiei în şcoli. La ea au participat cîteva mii de manifestanţii din tot cuprinsul ţării. Majoritatea au fost preoţi, oameni în vîrstă dar şi tineri.

        Această manifestaţie s-a deosebit întru totul de propagandele politice facute de partidele trădătoare de ţară. În loc de lozinci de genul ”Vrem în UE” au fost prezente cruci, steaguri şi alte simboluri creştine. După ce, centrul capitalei devenise un loc de paradă pentru steaguri europene, pentru lozinci anti-ortodoxe, etc. sîmbătă a mai semănat a capitală a unui popor creştin. Ca orice basarabean ce aspiră la creştinism, am rămas impresionat de manifestaţia dată, constatînd că totuşi mai există creştini în această ţară, nu doar duşmani de tot soiul (democraţi, europenişti, liberaşti sau comunişti).

       Rămînea de văzut cum va fi reflectat acest eveniment în mass-media. Şi de această dată, ziariştii liberaşti, aceşti cîini turbaţi ai partidelor politice, şi-au făcut treaba. Aceştia nu au pierdut încă o şansă să atribuie  această manifestaţie imperialismului rusesc.  Am citit în paginile ziarului Timpul (care se autodenumeşte, în mod neruşinat – unicul cotidian naţional) un articol sub mai mult decît josnic: http://www.timpul.md/articol/inchisoarea-lui-pasat-10433.html

        Voi încerca să scot cîteva idei ale “distinsei” găzetăriţe, pentru ale da o explicaţie:

*”De ce cu groază? Mai întâi, pentru că toată procesiunea semăna a înmormântare – cel puţin, cu astfel de steaguri şi cruci sunt duşi în satele noastre morţii la groapă…”

       Constatăm că autoarea simte groză cînd vede steaguri şi cruci. Adică se teme ca dracul de tămîie. Păi, aşa şi este: cînd toată viaţa nu vezi decît simboluri ecumeniste, stele cu cinci colţuri, stele de ale lui David, etc, este şi normal să-ţi se facă groază cînd vezi o cruce sau un steag ortodox.  În plus, aceste simboluri îi amintesc autoarei doar de înmormîntări, ceea ce ne spune că ea nici idee nu are de faptul că crucile sau steagurile mai sunt utilizate şi în alte scopuri.

*”Apoi, pentru că găsesc aceste steaguri şi cruci mai periculoase chiar decât pietrele ce zburau în Parlament la 7 aprilie 2009 – atunci, tinerii ieşiseră să-şi apere viitorul, acum simt cum cineva vrea să ne ducă în trecut… Şi dacă tinerii de acum un an erau o „turmă” ce gândeşte, „smeriţii” enoriaşi mi-au părut una care doar ascultă…”

      Iată, aceasta este dovada nemerniciei unui ziarist “liber”. Pentru un astfel de mercenar, nu mai există lucruri sfinte, ci doar jumătăţi de adevăr. Să ajungi să consideri crucea ca fiind mai periculoasă decît nişte pietre care zboară spre tine? Aceasta chiar că e o prostie… Mai mult, autoarea aseamănă enoriaşii de sîmbătă cu “o turmă care doar ascultă”, pe cînd tinerii de la 7 aprilie gîndeau… Nimic mai prost decît această afirmaţie, pentru că în realitate tinerii de la 7 aprilie au fost o “turmă” care au ascultat de îndemnurile democraţilor fără să gîndească; pe cînd enoriaşii care au ieşit sîmbătă în centrul capitalei sunt acei “turmă” care gîndesc cu adevărat, fiindcă doresc un viitor cu adevărat creştin pentru copii lor.

* “El vrea să bage toată Moldova într-o nouă închisoare – una cu iz fundamentalist, fără şanse de modernizare şi cu un viitor dogmatizat… ”

      Faptul că ne vom întoarce la fundamentalismul nostru ortodox, şi la adevăratele dogme creştineşti nu înseamnă că vom intra şi într-o închisoare. Mult mai groaznică este închisoarea sufletului nostru. Mult mai groaznic este atunci cînd respingi adevăratele tale valori, atunci cînd îţi negi cu încăpăţînare identitatea doar pentru că aşa ţi se spune din Occident. Este şi cazul ziaristei de la Timpul care nu pare a fi departe de gîndirea “filosofului” Voltaire, care afirma: “tot răul se va sfîrşi atunci cînd ultimul preot va fi spînzurat de maţele ultimului aristocrat. De altfel, aproape fiecare ziarist de azi se raportează la această maximă a lui Voltaire.  

       Goană după modernism. Cam aşa poate fi calificată atitudinea ziaristei. Faptul că este în stare să îşi nege cu atîta prostie identitatea şi trecutul ne arată cît este de periculoasă educaţia laică, europeană, anti-româneasacă. Avem nevoie de ortodoxie în şcoli mai mult ca oricînd. Aşa cum ziarista de la Timpul nu vrea că trăiască în “închisoarea fundamentalistă”, aşa şi noi nu dorim ca copiii Moldovei să trăiască în “închisoarea gîndirii europene”. Scîrbă. Te apucă scîrbă cînd vezi cine sunt intelectualii zilei de azi, fiindcă majoritatea lor gîndesc în primul rînd ca europeni şi apoi ca români. Iar aceasta deja înseamnă că ei nu mai sunt români, ci nişte mancurţi ai globalizării.