Fucktotum

Am citit cartea cu vreo lună în urmă – pe asta o știi (apropo, încă nu am terminat cu Șafak, mai durează). Acum am văzut și filmul cum și era de așteptat.

Un lucru e cert: dacă vrei să vezi Factotum (2005), ia-ți, dom’le, filmul în original. Io am avut neșansa să fac rost de o copie dublată în rusă. Vocea nu era înfundată, da’ tipu care dubla nu știa o boabă în engleză. Traducea aiurea-n tramvai. Mai ales poeziile lui Bukowski ceea ce-i o blasfemie, parol!

M-am jertfit fiindcă era nostim până la un punct, se auzea suficientă engleză sub vocea rusului, iar cartea citită recent îmi permitea să ghicesc restul ce nu se auzea. S-a meritat?

Păi, să vedem. Matt Dillon a făcut o treabă frumușică copiindu-l pe Hank după portretul lui Bukowski lui-même. Aceiași postură deșanțată: profilul bărbos, pantalonii largi, privirea abătută și oarecum înțeleaptă de câine bătrân. Lili Taylor? Autentică ca naiba.

Regia a recompus un puzzle după fabula romanului; secvențele sunt aranjate în altă ordine, pe alocuri sărite, pe alocuri scurtate. Hank a fost poleit nițeluș prea tare, ca să corespundă unui emplois de scriitor. În carte e oarecum mai bețiv. Caruselul angajărilor și concedierilor construiesc un deja vu (măi, să fie cu franțuzismele astea – sunt cu gândul la vacanță, pe semne!) care reproduce la fix intenţia autorului. Lipsesc lungile călătorii – deficit de buget? Aici am regretat, căci cartea dădea sentimentul unui on the road în stilul beatnicilor. Mare păcat…

Muncă ingrată de spectator/cititor: asta-i ca-n roman, asta nu-i ca-n roman, asta-i ca-n roman… Dar există o secvență în film care bate cartea. Pe Jen o supără pantofii. Ea și-i scoate iritată. Atunci Hank își scoate metodic propriii pantofi și îi îmbracă pe picioarele lui Jen. Iubiții merg alături pe stradă – ea în niște panfofi uriași, el în ciorapi negri desculț. E atâta tandrețe în bucata asta că… Zău.

…După cum mi s-a recomandat mi-am făcut rost de John Fante. „Întreabă praful”.

„Fante e zeul meu” – a zis Bukowski despre „moșul” lui Arturo Bandini, „strămoșul” lui Harry Chinaski/Bukowski și Arturo Belano/Bolaño. Mai e ceva de adăugat?

Acuma am chef de o bere.