Au trecut exact, staţi un pic să nu vă mint: 6 luni, 2 zile, 5 ore, 58 minute de la primul meu articol, sau mai bine zis de cînd tot param-pamul cu Disperatul.com a luat naştere. Am mai avut cîteva tentative, neserioase se pare, la care am renunţat relativ uşor, acesta a fost singurul proiect de care m-am ţinut. Imboldul a fost una din discuţiile cu Ocupatul, care pe vreme aia avea deja blog şi îi mergea destul de bine. Poveste lacrimogenă se încheie aici, dacă alţii “aniversează” cu schimbări de design, schimb de bannere, linkuri, tort, chef, trecere la stilul Emo, poze cu curcubee şi articole pline de solidaritate – eu mai “Disperat” din fire nu o să schimb absolut nimic. De fapt nici nu s-a schimbat mare lucru, excepţie făcînd partea cu eu trecînd în barca celor cu 16 ani, m-a lovit responsabilitatea deabia azi cînd am editat pagină “Despre”. Între timp am mai prins şi eu un pic la minte, am făcut cunoştinţă cu multă lume bună, am participat la Blogovat, le-am smuls şi o diplomă, care apropo are peretele ei, mă prinde mîndria de fiecare data cînd mai trag subtil cu ochiul la ea.
Tot ce pot să promit e că eu o să continui să scriu… mici nuvele/descrieri/meditaţii ocazional poezii, articole împletite cu doze de umor şi aproape tot ce mai are norocul/nenorocul să mai treacă pe la mine prin cap (excepţie făcînd scenele fierbinţi cu Jolie, cu alea o să fac un film).
P.S Aş da de băut dar n-am voie la 16 ani, îndur eu, înduraţi şi voi…