Saptamâna presei imi aminteşte întotdeauna de anii de studii. Coridoarele facultaţii erau mai pustii ca deobicei, pentru că studenţii mergeau în PMAN sau pur şi simplu îşi sărbătoreau Ziua Profesională.
Acum, după ce am absolvit facultatea, iar în citeva săptămâni îmi iau şi masterul mă tot gândesc la presa asta din Basarabia, la libertatea şi profesionalismul ei.
Numărul studenţilor de la această specialitate pare a fi în creştere, piaţa autohtonă de media s-a mai îmbogăţit cu vreo două televiziuni şi cu noi portale de ştiri…totuşi, mă îngrozeşte profesionalismul unora din breaslă.
Fac mai puţin jurnalism în ultima vreme, dar am de-a face cu cu jurnaliştii zi de zi pe segmentul de comunicare. Or, cum vi se pare ca o tânărăr jurnalistă de la una dintre cele mai bune agenţii de ştiri să citescă un comunicat de presă, după care să adreseze neghioaba întrebare: “Dar în genere care cifra e importantă aici…şi cu ce vă ocupaţi voi?”…asta după ce venise la instituţia dată cred că a treia oară. Altă dată, o fetiţă de la un post de televiziune cu mari pretenţii stătea nedumerită pentru că “nu am înţeles nika”…şi atunci de ce mai vii la evenimente…de ce redactorul îţi încredinţează subiecte deimportanţă majoră…de ce unii reuşesc totuşi să înţeleagă…
Pe de altă parte sunt tineri jurnalişti care pur şi simplu te umiesc prin rapiditatea cu care asimilează informaţia, felul de a o expune şi de a aborda…aici aş vrea să remarc câteva nume, precum: Daniela Dermengi (Unimedia), Mariana Cazac (Jurnal.md), Liuba Şevciuc (PublikaTV), desigur sunt şi alţii, mulţi, foarte buni… pe care îi felicit pentru toate realizările lor şi pentru cele de până acum, şi pentru cele viitoare!!!
