Zilele acestea presa din România, trezită din mahmureala sărbătorilor, s-a confruntat cu o problema nămeților, care au acoperit o parte considerabilă din România. Pe lângă subiectul politicii zăpezii (responsabilități publice, flexibilitate managerială, răspundere contractuală, cooperare socială ș.a.) s-a întrezărit și subiectul războiului ideologic dintre Republica Moldova și România. De fapt, este impropriu spus război - consider că este ceva de genul: conducerea Republicii Moldova în căutarea atenției din partea conducerii României. În schimb, conducerea României nu atrage o atenție considerabilă, ori așa cum spun uzanțele diplomatice, din motive lesne de înțeles. Răspunsul autorităților de la București ar reprezenta legitimitatea jalbei la casele mai mari împotriva României. Astfel, în căutarea răspunsului mult așteptat, președintele scandalagiu avansează procedura expulzărilor sau interdicțiilor de intrare către anumite categorii profesionale din rândul cetățenilor români care sunt rezidenți în Republica Moldova. Luna trecută diplomați, săptâna trecută călugări, azi o călugăriță și tot așa. Nicu Popescu consideră că această tactică este un gen de putinism moldovenesc în vederea. Eu încerc să avansez considerentul lansat de Nicu, însă rămân în aria punctului de vedere că preluarea practicilor putinsite este una din tacticile de acțiune pentru bătălia electorală din 2009. Și Denis Cenușa a scris ceva legat de acest subiect și s-a îtrebat și el exclamativ dacă nu cumva Putin este lider pretutinedi.În acest context, zilele acestea, după mai multe lecturi privind schimbarea instituțională, mi-am pus următoarea întrebare: care categorii profesionale (cetățeni români, rezidenți în Republica Moldova) urmează a fi expulzate din Republica Moldova? Într-o critică recentă a dlui. Vladimir Voronin în adresa României, enunțată în timpul ultimei sale vizite la Bruxelles, dl. președinte s-a referit la preoți și la studenți, care sunt plătiți de statul român. Prin urmare, logic ar fi ca după diplomați și preoți (inclusiv călugări) ar trebui să urmeze pocinogul pentru profesori, cercetători, artiști, scriitori (inclusiv și cei pensionari), ziariști (presă scrisă, tv și radio), activiști în diverse organizații nonguvernamentale. Mai mult decât atât, cred că în această logică se înscrie și vânătoarea oamenilor de afaceri și a diverșilor reprezentanți ai unor corporații sau firme românești în Republica Moldova. Trebuie să avem puțintică rabdare și să vedem cum vor evolua lucrurile și dacă procesul va fi mai amplificat decât cel din Federația Rusă.
Consider că pentru Republica Moldova, acest tip de demers reprezintă o tactică de propagandă prin care se dorește captarea atenției și obținerea rezultatului scontat, adică a răspunsului similar. Nu voi intra acum în detalii. Poate într-un post ulterior voi scrie despre cui și pentru ce îi servește o asemenea politică a expulzărilor. Însă, cert este că însăși cei care au inițiat acest demers conflictual vor fi însăși victimele acestui proces. Una din vulnerabilitățile unei asemenea tehnici constă în căderea capcanei atenției exagerate, care ar fi și rezultatul captării cumulative a atenției - atât de mult așteptate. De fapt, aici ar fi vorba despre efectul bulgărelui de zăpadă. Cineva aruncă un bulgăraș de zăpadă de pe un deal la vale și începe să fugă înaintea lui. Odată ce înnaitează, bulgărașul adună zăpadă, crește gradual în dimensiuni și-și mărește considerabil viteza. Astfel, mărindu-se, deja bulgărele rade tot ce-i stă în cale, inclusiv și pe cel care l-a lansat. Prin urmare, dacă ceva le scapă strategilor din aparatul prezidențial de la Chișinău, atunci probleme mari (din toata gama problemelor posibile) va avea nu numai președintele, dar și întreaga țară: consecințele pe termen lung pot fi destul de dezastruoase.
Desigur, este nevoie de ceva timp pentru a vedea cât de departe se poate merge în politica expulzărilor și interdicțiilor de intrare și în cât timp se va cumula răspunsul așteptat, și mai alesc cum se va face vizibil un asmenea răspuns însumat.
sursa pozei