Am văzut azi un film dedicat fotbalului moldovenesc. Un film slăbuț, chiar foarte slab, salvat doar de unele episoade din scenariul artistic. Din tot acest film mi-a rămas în memorie un fragment din interviul lui Ion Caras. Nu sunt un admirator de-al lui Caras și am motivele mele să nu fiu. Poate voi scrie și despre asta vreodată. Dar am reținut cuvintele lui pentru că aici spune un mare adevăr. Și anume: De la începutul anilor 90 și până spre finalul deceniului campionatul Moldovei de fotbal a înregistrat o creștere continuă, până când au început să se transfere ”afară” cei mai valoroși jucători. Odată cu plecarea jucătorilor de valoare la cluburi mai tari de peste hotare, campionatul intern a început să regreseze. În schimb, în urma exodului celor mai buni fotbaliști, a avut de câștigat echipa națională, care în alte condiții avea să fie și mai slabă.

Concluzia. Din lipsă de bani, fotbalul nostru are de ales între a avea un campionat tare și o națională slabă sau invers. Unii îmi vor reproșa pe bună dreptate că nu poți opri jucătorii să plece la o echipă mai bună și la un salariu de zeci sau sute de ori mai mare. Nu poți. Și eu m-am gândit la asta. În concluzie, mă repet, avem o singură șansă de afirmare: la nivel de echipe naționale.