continuare…
Capitolul IV. Biserica din deal.
În anul 1827, după ce vremurile s-au mai liniştit, înmulţindu-se şi călugării din Scală, a luat fiinţa schitul din deal cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.
La început s-a zidit treptat (1827-1831) o casă de rugăciuni, din condicile vechi ce se mai păstrează se vede că în anul 1827 a început zidirea acestei biserici, casă de rugăciuni şi, s-a cheltuit 1321 lei, în anul 1828 s-a lucrat pentru 1548 lei şi 26 parale, în 1829 s-a lucrat 1274 lei 81 parale, în 1830 s-a lucrat 1812 lei 29 parale şi, în fine, în anul 1831 s-a lucrat pentru 2176 lei 35 parale, terminându-se lucrarea. Până la anul 1842, sub exarhul Gavriil (şi Dimitrie – n.r.), această casă de rugăciuni împreună cu schitul din Scala poartă numele – mănăstirea Horodiştea. La această dată mănăstirea era desfiinţată, fiind alipită mănăstirii Saharna, iar pământul mănăstirii trecut în proprietatea mănăstirii Căpriana din Lăpuşna. Cauza care a dus la desfiinţarea mănăstirii Horodiştea a fost viaţa monahală decăzută. Schitul a stat sub conducerea mănăstirii Saharna până la 19 noiembrie 1920, când s-a despărţit de Saharna, rămânând ca schit independent sub numele de schitul Ţipova, în anul 1932 luă numele nou de schitul Ştefan cel Mare. Începând din anul 1904, când ocârmuirea rusească improprietăreşte schitul cu două desetini de pământ (2 ha, 1850 m2) împrejurul bisericii, schitul suferă o refacere totală. Între anii 1910-1912 sub stareţul ieromonahul Sofronie Neaga, biserica a fost reînnoită de la temelie până la picturi aşa cum se vede şi astăzi, alipindu-i-se la intarare clopotniţa – tot din zidărie de piatră, în locul celei vechi de lemn ce era mai la o parte.
Afară de biserică s-au mai construit patru corpuri de casă din piatră, în locul celor vechi şi s-a zidit împrejurul curţii un gard din zidărie de piatră.
va continua…
