Primăvara.
Furnica sapă, pune seminţe, face straturi. Apare şi greierele.
- Ce faci, greieraşule?
- Merg la un tenis cu baieţii.
- Măi, măi! Să nu vii la iarnă să-mi ceri mâncare, că nu ştiu ce-ţi fac!
- Da, da, bine….
Vara.
Furnica adună, seceră, coseşte. Trece greierele, cu o chitară sub braţ.
- Ce faci, mă?
- Mă duc să cânt cu băieţii în parc.
- Să nu uiţi: de la mine să nu ceri de mâncare!
Aşa trecu şi toamna.
A venit iarna.
Furnica stătea în pridvor, înfofolită într-un şal şi cu un ceai fierbinte în mână, când vede o limuzină. Din ea coboară greieraşul.
- Ce faci, greieraşule?
- Uite, mă duc la Paris să cânt. Am avut succes cu chitara.
- Bine, greieraşule, baftă!Şi dacă-l vezi pe unu’, Topârceanu, zi-i că-mi bag piciorul în “Balada” lui…
