L-am găsit la Bălți. Malevich odihnește. Rothko odihnește. Marcel Duchamp îl decupează grijuliu și-l târâie la Guggenheim. Ia una mie de miare pe el. Simplu.
Se numeşte I-Ching.
Io descifrez rosturi:
- Loredana, suca, m-ai dezamăgit!
Acest mesaj nu este destinat eternităţii. Este destinat Loredanei. Dar e ceva de el.
Les objets trouvées şi-au făcut apariţia în muzee pe la începutul secolului trecut când dadaistul Marcel Duchamp, s-a săturat să inventeze artă şi a început să culeagă arta de pe stradă. Nu făcea altceva decât să le târască obiectele în muzeee. Eventual, le re-boteza altfel. Renumitul pisoar a fost numit Fântâna şi a fost prezentat unui juriu, care a îndrăznit să afirme că respectivul nu reprezintă artă.
Arta pentru decorul şi confortul bogaţilor e absurdă, au căzut de acord dadaiştii. Mult mai inteligent e să produci NIMIC. Non-sens este sensul cel mai exact al lumii populate de noi.
Noroc că Peggy Guggenheim, sponsorul ediţiei, se nimeri să fie o pliuşkină sadea. Noroc că şi bogată.
Noua tendinţă coincise cu migrarea dadaiştilor la New York erau multe obiecte în stradă şi multe spaţii goale în muzee.
Şi la Bălţi sunt o mulţime de obiecte în stradă. Şi spaţii goale. Lipsesc dadaişti şi Peggy Guggenheim.
P.S. Vizionează Albinuţa dadaistului pe youtube. Partea 1, 2, & 3.