Nu exista editie a unui jurnal de stiri- fie si pe canalele TV nespecializate- fara imagini oripilante, filmate de profesionisti sau amatori, cu o camera de luat vederi sau cu telefonul mobil. Victimele au , de obicei, fetele acoperite cu un fel de halou de ceata, crainica ne avertizeaza ca” vor urma imagini socante” si cu asta toata lumea e multumita : telespectatorii- avizi de asemenea spectacole ca si aceia care nu suporta vederea sangelui- CNA-ul- care vegheaza la respectarea unor reguli stricte de conduita si imparte cu darnicie amenzi usturatoare. Nimic nu ma mai mira, ma minuneaza doar impasibilitatea frumoaselor tinere reporterite care apar la ora 17 pe sticla unei mari televiziuni si isi incep relatarile despre violuri , batai, sinucideri si alte asemenea vesti imbucuratoare, cu un invariabil “BUN GASIT DIN NOU ” !
Politetea, in primul rand, respectul pentru sutele de mii de privitori bombardati cu informatii care mai de care mai vesele. Impuscaturi in plina strada, agresarea unor elevi sau injunghierea unor batrani lipsiti de aparare in propriul camin, molestarea sotiilor, amantelor si copiilor- acte precedate de multe ori de violuri si perversiuni sexuale cu cutitul la gat- conflicte sangeroase intre domni nervosi care conduc automobile de zcci de mii de euro si elevi care transforma clasele in ringuri de box, tot tacamul unei epoci care se anunta luminoasa si se afunda tot mai mult in mizeria celor mai oribile fapte.
Fireste, nu pot fi acuzate televiziunile de la noi pentru toate acestea. Doar vedem ce se intampla si in tarile occidentale, cu studenti inarmati care navalesc in amfiteatre si seamana moartea printre colegi si profesori, psihopati care intra in mall-uri si secera cu arma automata pe cine le iese in cale. Sa impunem oprirea difuzarii unor asemenea orori? E de neconceput intr-un stat in care libertatea presei este una din conditiile democratiei. S-ar putea spune ca se exagerreaza uneori cu prezentarea , iar si iar, a unor imagini reluate cu un fel de voluptate, de parca ar fi o intrecere intre canalele de stiri care se agata de asemenea evenimente , neuitand fireste sa ne vesteasca ca suntem in preajma unor noi scumpiri, la alimente, gaze, electricitate, medicamente si servicii de tot felul.
Ce-i de facut? Sa butonam la nesfarsit telecomanda, in cautarea unor oaze de liniste? Zadarnic. Imi vine in minte o veche anecdota in care un chinez schimba un canal TV in timp ce cuvanta Mao si pe noul canal cineva ii face, mustrator, cu degetul si Mao reapare , continuandu-si discursul. Violenta e, din pacate, la ea acasa, pe toate meridianele globului. Chiar ieri am vazut urmarile teribile ale razboiului civil din Sudan, tara bantuita de ani de zile de conflicte interne. Mass – media nu poate fi decat oglinda a ceea ce se petrece in viata noastra cotidiana. Ca sa nu mai vorbim de actele de teroare comise in inima marilor metropole de o parte si de alta a oceanului, in numele unor cauze care noua ni se pot parea ucigase, dar celor care la comanda si le comit, de multe ori numarandu-se printre victimele atentatelor kamikaze , li se par fapte de suprem eroism.
Bursele clocotesc, finantistii din toata lumea civilizata isi pun la bataie cunostiintele si conducatorii marilor puteri iau fel de fel de masuri pentru a trece de criza globala care ne-a aruncat , pe multi, in pragul disperarii. Si in vreme ce noi ne ingrozim de violenta la care asistam, neputinciosi, in multe laboratoare si buncare ascunse in inima muntilor, fundamentalistii- indiferent de nationalitate- pregatesc noi arme teribile, pe langa care “ciuperca de la Hiroshima” va parea un simplu foc de artificii. Vi se pare ca exagerez? Se poate, de unde pot sti eu, un bloger oarecare, unul din milioanele care bantuie azi pe internet, ce ne pregateste viitorul! Oricum , nu avem voie sa uitam de povata rostita la radio Erevan, cu decenii in urma, pe vremea razboiului rece, cand un asculator a intrebat ce trebuie sa faca in caz de atac nuclear. “INFASURATI-VA INTR-UN CEARSAF ALB SI INDREPTATI-VA IN LINISTE, PENTRU A NU PROVOCA PANICA, SPRE CEL MAI APROPIAT CIMINTIR.”
In rest, sa auzim numai de bine !
Nicolae Holban
