Cronică de film: The lovely bones
În 2006, în TER-ul ce lega Lyonul de Bordeaux am citit cartea La nostalgie de l’ange (Nostalgia îngerului) de Alice Sebold. Am citit-o în 3 ore și m-a emoționat până la lacrimi.
În 2009 am aflat că urmează să fie realizat un film în baza cărții respective. Recent am vizionat filmul și sinceră să fiu, credeam că nu este cazul să-i postez cronica pe blog, subiectul este prea dureros și nu este în corelație cu conținutul blogului meu. Dar mi-am dat seama că Săptămâna Patimilor este potrivită pentru a scrie cronici de acest gen.
Filmul The lovely bones este realizat de Peter Jackson, unul dintre regizorii mei preferați și prezintă istoria unei adolescente de 14 ani, Susie Salmon, violată și asasinată de către vecinul ei, adolescenta este prinsă între două lumi, din cauza faptului că nici poliția, nici familia sa nu-l pot captura pe criminal. Saoirse Ronan, interpreta lui Susie a fost extraordinară și a fost foarte credibilă, cu lookul ei inocent, grație părului blond și ochilor de un albastru profund, aceasta pare a fi întruchiparea inocenței.
Dar subiectul principal al filmului rămâne a fi doliul prin care trece o familie care a pierdut un copil. Emoțiile tatălui, disperarea mamei și tristețea inimaginabilă prin care trec sora și fratele mai mic al lui Susie.
The lovely bones nu este un film ca oricare altul, deoarece acesta este construit pe sentimentele și trăile unui copil asasinat. Filmul ar fi putut abunda în clișee, dar chiar nu este cazul, nu există cuvinte excesiv de siropoase ori replici banale, dialogurile exprimă emoție și sinceritate.
Recunosc că pe tot parcursul filmului am avut un profund sentiment de frică și mi-am dat seama cât de greu să fii părinte.
Vă recomand să priviți filmul săptămâna aceasta, deoarece te purifică și te face să te gândești la lucrurile fundamentale. Rareori am vizionat filme care m-au impresionat în așa măsură.Sursa
2010-04-01 17:40:59