Admir tăcerea dansândă
crescendo tristeţii
iar primăvara geloasă
tot plânge isteric tot râde
crescendo tristeţii
un ultim val de zăpadă
mă grăbeşte să debrasez
de noroiul uscat de pe la glezne
crescendo tristeţii
un mesaj pierdut prin reţea
mă trezesc alături de
copilul-bărbat
atât de iubit de cuminte cântă
crescendo tristeţii
trecutul doarme ruşinat în cimitir
trecutul o foaie albă de hârtie
în timp ce-n viitoru-mi armonizat
cu rima zâmbetului
încât incontestabil voi trăi o poezie
crescendo al vieţii
crezând, nădăjduind, iubind
spre desăvârşire
fără să-mi mai dau seama de o uitată elegie
fredonez a vântului
diminuendo tristeţii
