de Mihai Puliman

Cum sunt numite păsările

în acea mahala

Cîini

Acolo cîinii zburau

Din ram în

ram

Eu şi cu prietenii mei urcam stîlpii de telefon şi ne aşezam pe liniile de electricitate

îmbrăcaţi în cioroi

Vocile lor sunau a lămîie

Erau o foaie netedă

Le creşteau

Pene negre

Infricoşător? Deloc

Dar frumos, lucios şi

promiţător

Ce fel de lumină

E aia?

___

Vieţile prietenilor mei îşi petrec tot timpul murind şi revenind şi

    Murind şi revenind

Fac o pauză vara

Ca să-şi cosească peluzele

Galbene ca pişatul, stralucind

Înainte şi-

napoi

Nu există pauze iarna

Sunt îndrăgostit de surorile prietenilor mei

De părul lor galben!

De mîinile lor

strălucitoare

Ele îşi ling degetele

Ca să-mi şteargă faţa

Curat

De toate celea

Iar eu sunt bucuros

Eu sunt bucuros

Eu sunt

Atît de bucuros

___

Cu toţii vom fi transportaţi

Într-o cutie de gheaţă

Cu un singur cuvînt        SCOICI

Desenat dinafară

Lăsaţi în pace, în sfîrşit

Niciunul din prietenii mei nu scrie romane sau drame, din vieţile prietenilor mei au ieşit doar

    Vieţile lor

Iată ce am făcut

Ne-am jucat afară, în curte

După cină

Pe urmă

Am fost transportaţi

Rapid—

Umpluţi

Cu

lămîi