Mai nou vine primăvara… Rectific, Unii spun că vine primăvara, Alţii spun că simt miros de primăvară, eu nu simt miros de nimic. “Priveşte în jur” mi-au spus – Nimic nu s-a schimbat, nu avea ce să se schimbe. Mă trezesc în fiecare zi cu aceeaşi mutră plictisită, patul e la locul lui – adăpostind cărţile de… “primăvară” , apa rece de la robinet tot nu mă trezeşte. În drum spre crematoriu nu-mi cîntă păsărelele pe ramuri, iar afişul cu ” Şcoala de motoȚiclete” pe care îl rup în fiecare zi – se regenerează că prin minune. Dau cu nasul de aceeaşi uşă de termopan în fiecare dimineaţă, pe la 8:10. Mă salută acelaşi elev de serviciu, cu aceeaşi faţă acneică … de fapt de trei zile nu mă mai salută, O fi de la primăvară?!
Habar n-am cine e primăvara asta… Poate e gagica cu mărtişoare din colţul străzii, poate e cea cu vopsea de ouă, sau cea cu lumînări. Poate eu sunt primăvara şi nu o ştiu, sau poate eşti tu…
*Acesta este un pamflet şi trebuie tratat cu seriozitate! Orice asemănare cu alte personaje (Primvara, Vînzătoarea de mărtişoare, Vînzătoarea de vopsea de ouă, Vînzătoarea de lumînări) este pur întâmplătoare.
