*roşcată da, era. dar fără pistrui. zâmbea întruna, cu dinţi mari de vrăjitoare. până-ntr-o bună zi…o zi rea. cu cioroi, noroi, nouroi. nomoi. se plimba prin curtea casei într-o scurtă albă. sau cenuşie. cu părul ei protestant, şi numele-I era Elektra. eu fleşcăiam prin băltoace şi o sorbeam. orbeam. beam. acum vine în vis. dar nu în visul meu ci în visul cucului. deşi vorbeşte cu mine, aşa cum n-a vorbit cu mine niciodată. în norvegia mările sunt reci. ea se re-în-toarce. 500X4+700+400. ce-a fost asta?
*atunci când am adormit lîngă buzele-i vineţii, iar blugii noştri sau sărutat pentru prima data, am înţeles că aş prefera să visez marea. brusc am devenit roşcat iar ea s-a înecat. au găsit-o pescarii austrieci. avea o cicatrice pe umăr în formă de cîrlig. pescaruşii au încercat s-o resusciteze dar i-au strivit nasul. ce păcat, a spus hans.
* eu nu am fost învăţat să-mi caut drumul prin pădure, sau să jonglez prin circuri. am fost lăsat din capul meu pe-o stâncă, c-un albatros şi-o pernă. mi s-a interzis să înot şi de aceea am zburat. şi am adormit. cînd m-am trezit era fix ora. mi-am luat ochelarii de pe pervaz şi mi-am privit reflecţia în ochii ei. ce păcat.
