Care Mitropolie e cea mai bună? Ambele!

Din cîte ştim, pe teritoriul Basarabiei activează două Mitropolii: cea a Moldovei, şi cea a Basarabiei. Apare deseori întrebarea: care e mai bună?

       Aceasta constituie o problemă socială de cîţiva ani încoace. Societatea este divizată în două categorii, fiecare fiind de partea unei dintre Mitropolii. Enoriaşii care se duc la o Biserică ce aparţine Mitropoliei Moldovei sunt de partea acesteia, şi viceversa. Este un caz mai puţin ordinar, ca într-o ţară preponderent ortodoxă, cum este a nostră existe două Mitropolii. Putem spune, fără a greşi că, acestă situaţie este de fapt consecinţa importanţei geostrategice a zonei în care ne aflăm. Pe de o parte suntem noi, românii, care ne apărăm “sărăcia, nevoile şi neamul”, şi pe de alta sunt cei care au intenţii clare de cucerire şi dominaţie în zonă, şi care au reuşit să se impună destul. Astfel, avem două Mitropolii, a Basarabiei, ce ţine de Biserica Ortodoxă Română şi a Moldovei, ce ţine de Biserica Rusă. 

       Acestă situaţie, artificial creată contribuie la împărţirea în două tabere a creştinilor din ţară, cu toate că ar trebui ca noi să constituim o masă compactă şi puternică de ortodocşi, pentru a putea fi mai puternici în faţa greutăţilor vieţii. De partea Mitropoliei Basarabiei sunt marea parte a intectualilor unuionişti, patrioţii, şi cei care îşi afirmă deschis apartenenţa la românism. De partea Mitropoliei Moldovei sunt preponderent oameni de la ţară, care încă nu s-au convins de românitatea lor, şi continuă “tradiţia” recent apărută de a depinde canonic de Moscova.

       Consider că concurenţa dintre aceste grupuri nu este binevenită. Ambele sunt constituite din creştini ortodocşi şi care în trecut au aprţinut unei singure Biserici. Ambele sunt constituite din aceiaşi români, dar care, în dependenţă de soartă, au aderat la una dintre tabere. Iar acesta duce la dezbinare şi conflict între două grupuri, care de fapt ar trebui să constituie un “întreg”.

       Nu mă pot pronunţa dacă vreo Mitropolie este mai bună sau nu. Fiecare cu păcatele ei. De exemplu, Mitropolia Moldovei depinde direct de Biserica Rusă, fiind astfel un instrument al imprialismului rusesc, fiindcă cunoaştem că încă din secolul XVIII, Imperiul Ţarist a folosit ortodoxia şi Biserica în general în scopuri expansioniste şi anexioniste. Faptul că majoritatea părinţilor din cadrul Mitropoliei Moldovei au atacat nu o dată Biserica Română, că prin intermediul Mitr. Vladimir masele au fost “sfătuite” ani la rînd să voteze cu comuniştii, sau că acestă Mitropolie, a Moldovei, a recunscut mulţi ani ca Patriarh un individ care a binecuvîntat cazacii în 1992 să ne ucidă bărbaţii nemaului – acestea sunt lucruri ruşinoase.

        De parte cealaltă, Mitropolia Basarabiei se conduce după calendarul de stil nou, despre care ştim bine că este unul ecumenic şi antiortodox totodată. Mai mult, Patriarhul Daniel, cel care conduce Biserica Ortodoxă Română acţionează într-un mod direct ecumenic, făcînd mai mult jocul marilor interese, decît apărîndu-şi dreapta credinţă, ceea ce distorsionează îi imaginea în faţa ortdocşilor fundamentalişti de la noi din ţară.

       În plus, în ambele Mitropolii, mai mult sau mai puţin este în floare corupţia. Conaştem cu toţii cazri de popi corupţi, sau care nu se conduc de vechile legi creştineşti. Iar acesta este un prilej pentru parazitul cela de sectant care vine pe la uşile noastre, şi ne propune o “viaţă mai bună”, să semene şi mai multă dezbinare între noi, creştinii ortodocşi.

       Dacă ar fi să mă pronunţ în favoarea vreunei Mitropolii, aş alege-o pe cea a Basarabiei fiindcă ţine de BOR, cea care ar trebui să fie Biserica tuturor românilor, însă ştiind care este politica BOR, care seamănă mai mult a ecumenism decît a ortodxism, cam mă îndoiesc de alegere. În fine, cred că ceea ce contează este faptul că şi unii şi alţii sunt ortodocşi şi proslăvesc dreapta credinţă (în măsura puterilor, desigur).  Cred că ar trebui să ne conducem de ideea că între noi este necesară unitate în faţa duşmanilor noştri. Chestii ce ţin de nomenclatură, cred că de pot rezolva uşor prin simpla conştienţizare a unor lucruri: noi suntem români, şi ar trebui să aparţinem Bisericii Ortodoxe Române. Important este şi de o tabără, şi de alta sunt mii de credincioşi adevăraţi, pentru care slujirea Domnului reprezintă întreaga lor viaţă şi nu ar trebui să facem distincţie între noi.

       Mă pronunţ pentru unitate în sînul ortodocşilor. Sunt de părere că ar trebui mai bine să lăptăm contra necredinţei din noi, contra devierilor de la normele creştine care au loc în fiecare din cele două Mitropolii. Şi încă un lucru: incertitudinea şi lupta dintre noi oferă cale liberă sectanţilor pentru a ne învrăjbi şi mai mult. Iată contra acestui flagel trebuie de luptat.