Pe 15 martie se împlinesc 70 de ani de cînd filozoful, logicianul, şi jurnalistul român Nae Ionescu a fost ucis prin otrăvire.
Nae Ionescu provenea dintr-o familie cu puternice rădăcini ţărăneşti, născut în 1890, la Brăila. Şi-a făcut studiile la Facultatea de Litere şi de Filozofie din Bucureşti, încheindu-le în 1912. În 1919 îşi susţine Doctoratul în filozofie la Munchen. În acelaşi an revine în ţară şi de dedică jurnalismului şi carierei didactice pînă la moartea sa.
În calitate de profesor universitar, i-a avut ca elevi pe Mircea Eliade, Emil Cioran, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian, şi alţii. Se spunea, pe bună dreptate că printre cei mai buni profesori universitari de la acea vreme din Bucureşti. Talentul său în pedagogie s-a oglindit în urmaşii pe care i-a avut, majoritatea oameni cu o înaltă formare întelectuală. Şi-a impus gîndirea filozifică numită “trăirism“, filozofie care avrea ca repere incontestabile ortodoxia, naţionalismul creştin şi tradiţionalismul. Acest curent de gîndire pe care l-a impus în cercul universitar în care acţiona, avea caracter de dreapta, ceea ce la şi făcut să se apropie de Mişcarea Legionară, de care s-a legat pînă la moarte. De altfel, o mare parte din elevii săi i-au urmat calea intergrîndu-se şi ei în Legiune.
Ca jurnalist, întreţine o vastă activitate la ziare precum Noua Revistă Română, Predania sau Cuvîntul (devenit ulterior un bastion al legionarismului). Totodată, colaborează cu o serie de reviste: Buna Vestire, Gîndirea, Vestitorii, Studii filozofice, etc. Ţine o mulţime de prelegeri de metafizică, psihologie genrală, etc.
În decembrie 1933, ca urmare a pedepsirii de către Nicadori a politicianului cosmopolit I.G.Duca, avînd în vedere atitudinile sale curat legionare, este arestat la Sinaia. Este eliberat în 1934. Totuşi, nu se lasă intimidat şi ia partea Legiunii mai departe. În anul 1938, cînd începe o nouă prigoană antilegionară, este arestat şi întemniţat în lagărul Miercurea-Ciuc. Reuşeşte că fie martor în procesul lui C.Z.Codreanu în luna mai.
În temniţă ţine patru conferinţe despre “fenomenul legionar”, conferinţe stenografiate de studenţii legionari şi publicate apoi în mai multe rînduri.
Pe 24 iunie 1939 este eliberat din lagăr, fiind grav bolnav de inimă. Acasă, este vizitat de foştii elevi (M.Eliade, M.Vulcăneascu şi alţii).
la 15 martie 1940, se stinge din viaţă. Ipoteza cea mai veridică o constituie otrăvirea sa de căre agentul de poliţie care îl păzea, deşi oficial, a decedat din cauza bolii de inimă.
Astăzi se împlinesc 70 de ani de la moartea prematură (la doar 50 de ani) a filozofului Nae Ionescu. A fost unul dintre cei mai de seamă români ai secolului trecut, şi care a făcut multe în folosul naţiunii, fiind un slujitor vrednic al idealului naţional.
Prin urmare, memoria îi trebuie cinstită, şi lumea trebuie să afle că ca azi s-a stins un mare român, mai ales că personalitatea sa este cam umbrită în mediul şcolar, unde ne ştie mai nimic despre acest înaintaş al neamului.
