De ceva timp Eu şi cu Ene prietenim, chiar mai mult ca de obicei. Îmi tot trimite fragmente de imagini şi stări…

E un El şi o Ea, traversează un hol, uneori o alee cu miros de crizanteme. El o ţine de mînă, sorbindu-i surisul iar Ea îl provoacă la discuţie, vocea lui o linişteşte.  Evită banca cu aspect de curcubeu şi păşesc domol spre cea arsă de razele soarelui. Privesc în vid, imaginea se încetineşte, însăşi banca pare să se mişte fulgerător, şi Ei totuşi stau pe loc. Se rătăceşte în părul ei. Se simte împlinit. Se privesc reciproc şi zîmbesc, poate fără motiv. Se hrănesc cu libertate Nu vorbesc despre şcoală, vorbesc despre  orice altceva. Mirosul de flori o irită. Ceasul îi stă pe loc, un val de frisoane îl cuprinde. Simte miros de cafea… şi se trezeşte. Bună seară 183, mi-a fost dor să-mi amintesc de dorul nostru… Te las 21… ai grijă…