Există în sânul poporului moldav(român), dar şi la alte popoare din fostul lagăr sovietic o tradiţie de a face „praznic” la înmormântări. Sincer, niciodată nu am înţeles acest straniu ritual, ba chiar mi-a iscat o mulţime de întrebări la care nu prea am căpătat răspuns, ci doar presupuneri.

Una din ele este:

De ce atunci cînd decedează unu’, majoritatea din cei ce se prezintă la ceremonie o fac de parcă ar veni la o sărbătoare( pentru că asta fac, de fapt, căci vin pentru mâncare, băutură şi pomene)?

Această tradiţie se întâlneşte cel mai des la sate, unde, spunea Blaga, s-a născut veşnicia.

Pe dracu’ s-a născut veşnicia la sat. Mai degrabă aici s-a născut prostia veşnică!

Unde-n p**a mea este această veşnicie a tradiţiilor? Mi-o arată cineva?

Mor toţi ca furnicile pe foc, iar ce rămaşi în viaţă le devorează mica(sau marea, depinde de caz) avere, ba chiar mai au şi tupeul de a spune:

„Ei iaca na, îţ’ imaginez’, atîta o avut ş nică nu o dat la oameni. Zgîrşit o trăit, zgîrşit o murit. Măi-măi-măi”.

Atunci unde-i această miraculoasă viaţă de la sat, tradiţia aia, din cărţi, unde îţi pare că e  o poveste transpusă în realitate? S-a dus odată cu morţii…

Şi acest obicei, pare-se, vine de la ţigani. Drept dovadă aduc un lead de la un articol de pe evenimentul.ro:

„Traditiile tiganesti, respectate acum din ce in ce mai putin, sint deosebite de cele ale populatiei majoritare. Marile lor sarbatori se termina doar dupa citeva zile, iar inmormintarile seamana mai mult a petreceri, pentru ca oamenii tristi sint insotiti de fanfare ce cinta muzica destul de saltareata.”

Bine, vei spune că în occident se practică aplaudatul atunci cînd cineva este înmormântat. Sigur, dar ei aplaudă faptele pe care le-a făcut omul cît a trăit, nu aplaudă faptul că acesta a plecat(cam aşa reiese din petrecerile care le facem noi).

Armenii au un ritual funerar mult mai “pozitiv”, decît restul, chiar dacă sărbătoresc şi ei, într-un anumit fel aceasta.

La moartea unui armean, slujba de înmormîntare este una de ritual ortodox obişnuit. Înmormîntările nu se fac lunea, în credinţa că, altfel, în toate zilele acelei săptămînii ar urma să se facă alte înmormîntări. Primul parastas se face în sîmbăta proximă înmormîntării. Sărbătorile religioase ale armenilor se ţin duminica, întrucît în vechime se considera că nu trebuie perturbat ritmul activităţilor săptămînale, pe vremuri precumpănind lucrările agricole, care nu trebuiau întrerupte. Iar ziua de luni după o sărbătoare bisericească este consacrată pomenirii morţilor, cînd sunt sfinţite mormintele, în prezenţa celor din familiile respective. Cînd un armean pleacă într-o călătorie, se obişnuieşte ca acei din familie care rămîn acasă să verse în urma lui apă, spunînd: “Ca apa să te duci, ca apa să vii”.

Şi  la noi se spune: “Din pămînt ai ieşit, în pămînt te întorci”. Dar intonaţia şi gândurile meschine care se “înregistrează” la o mare parte a indivizilor este cam, să-i spun aşa, nu chiar creştinească.

Invidia a fost gena principală în tot sistemul ăsta social din spaţiul nostru moldav. Invidia poate fi culeasă de peste tot:

●    Parlament-Guvern-Preşidenţie.

Atunci cînd  nu a fost ales preşedintele statului şi Ghimpu a fost nevoit să preia funcţia; Lupu arătându-şi deja colţii şi îi înţeleg foarte bine motivele, dar e invidie totuşi)

●    Şcoală-Universitate-Colegiu-Grădiniţă

Atunci cînd un coleg ce-şi petrece timpul liber învăţînd îl invidiază pe altul care nu învaţă niciodată, dar are note mari şi este implicat în multe activităţi şcolare pentru că are legături. Atunci cînd mama unuia din copiii de la grădiniţă îi cumpără mobil adevăra, iar ceilalţi sunt nevoiţi să se joacă cu fake-uri. Atunci cînd cineva are bursă doar pentru că e de la ţară. Acest fenomen se întîlneşte cel mai des în România, unde studenţii autohtoni sunt foarte frustraţi de faptul că vin nişte “moldoveni împuţiţi” şi au bursă, cămin şi studii gratuite, iar ei trebuie să lucreze ca să-şi poată achita toate cele necesare( desigur, e o invidie pe motiv întemeiat, dar tot invidie e).

●    Servici

Atunci cînd(  o să iau drept exemplu  o instituţie medicală) unui doctor i se oferă aparataj performant, iar ceilalţi sunt nevoiţi să lucreze după vechile standarde(ca să nu spun cu vechituri de împuţituri de maşinării sovietice), ceilalţi se fac foc şi pară.

Mai există şi alte nivele sociale în care predomină invidia, sunt chiar prea multe…

Totuşi recunosc faptul că pot să nu am dreptate prin cele spuse/scrise mai sus, dar oricum trebuie să te gîndeşti un pic:

Eşti gelos pe faptul că cineva are mai mult ca tine, indiferent dacă e pe bună dreptate sau nu?