De ce suferă omul? De ce atunci cînd îţi pare că totul este bine ajungi să îţi dai seama că e doar o iluzie? De ce fiecare din noi ajunge să fie chiar mai egoist decît este, atunci cînd are îndoieli?
Mă îndoiesc, deci exist, ar fi spus Descartes.
Mă doare, deci sunt viu, ar fi spus orice doctor.
Problema primordială, acea problemă care stă la baza tuturor problemelor noastre(da-da, sună a tautologie cacafonică) s-a concentrat în zona numită Gîndurile omeneşti. Într-adevăr, în majoritatea cazurilor gîndirea noastră ori este construită incorect, ori este prea bine construită şi nu o poţi schimba, ori nu e construită deloc; cazurile cu gînduri într-adevăr „normale” sunt rare.
Multe cercetări în domeniul psihologic au demonstrat faptul că omul singur îşi creează problemele cu care se confruntă, pentru că noi avem aşa o trăsătură foarte „bună”: programarea. Suntem nişte maşini biocibernetice, care singure îşi croiesc drumul, dar pe baza unui sistem, totuşi.
Care e acel sistem? Cu cît mai mult îţi complici viaţa, cu atît e ea mai interesantă. Anume ăsta ne este destinul: să ne distrugem singuri, fără „ajutorul” cuiva. Da, avem dreptul la alegere: ne distrugem aşa sau ne distrugem altfel…
S-a mai demonstrat, însă, că acest destin poate fi prelucrat şi programul după care funcţionează viaţa asta a noastră poate fi modificat, la fel cum legea poate fi interpretată. Arhitectorul din Matrix e mereu nevoit să schimbe soft-ul, pentru că se găsesc şmecheri să-l ocolească. Uite-aşa şi aici.
Iisus a spus cîndva: nu se compară nocivitatea cuvintelor pe care le scoatem din gură cu toxicitatea pe care o putem înghiţi, mîncînd cu mîinile nespălate. Mîinile nespălate ar fi, în cazul dat, gîndurile negative sau formulate incorect( în sfîrşit revin la tema iniţială).
Exemple de gînduri incorecte: nu mai vreau să fiu sărac… GREŞIT! Universul nu percepe negaţiile, ele au fost inventate de oameni. Odată ce ai ajuns să pronunţi cuvîntul sărac( sau gîndul, mă rog), el se înscrie în soft-ul tău şi foc la ghete, eşti sărac. Gîndul corect construit ar fi, cred eo, vreau să am bani.
Nu mai vreau să sufăr… Greşit! Aşa atragi suferinţa şi mai tare. Cineva spunea: cu cît mai puţin vorbeşti despre probleme, cu atît mai puţine ele se fac. Eu vreau să fiu fericit, nu? Atunci de ce toţi gîndim incorect în momentele astea cruciale? Pentru că Dumnezeu cînd ne-a făcut, a uitat să adauge pe lîngă creieri şi OLEACĂ(puţină, spune-i cum vrei) de minte. Ne-a făcut tot animale… Cred că îi dădea în foc aragazul.
Un alt exemplu de gîndire incorectă e atunci cînd nu dorim sau nu putem ierta pe cineva. Voi face o altă trimitere la religia creştină. Tot acelaşi domn pe nume Iisus spunea: dacă te loveşte pe obrazul drept, întoarce-i-l şi pe stîngul. Dar asta nu este neapărat supuşenie, este mai presus decît orice alt sentiment omenesc. De ce? Pentru că, capul plecat sabia nu-l taie.
Spunea un jurnalist într-un articol de-al său că nefiind posibilă iertarea, nu mai e posibilă nici iubirea. Dar în acelaşi timp, de la ură pînă la dragoste distanţă nu prea este, căci pentru creier este acelaşi neuron răspunzător de ambele trăiri. Atunci cum facem cu antiteza asta?
Suntem bolnavi! Bolnavi de gînduri şi trăiri negative. Atunci cînd un om iubeşte pe toţi şi are un comportament respectabil faţă de cei care nu merită asta, îl dispreţuim. Cine are dreptate?
Cum putem fi vindecaţi de această boală cu 2 capete inseparabile, dacă trecutul ne urmăreşte şi ne chinuie viitorul şi uităm de prezent( anume prin faptul că un pas greşit din trecut te face să stereotipizezi şi să creezi probleme viitorului, care poate să fie taman diferit?)
Cum putem fi vindecaţi de această boală dacă alegerile pe care le facem în prezent sunt adeseori prea impulsive şi ne provoacă regret în viitorul imediat următor?
Cum să scăpăm de frică? Cum să scăpăm de gîndurile prea multe la număr, căci ele dăunează grav sănătăţii? Cum să scăpăm de stereotipuri? Cum să căpătăm minte?
Acestea şi multe alte întrebări ne rod creierii pe tot parcursul vieţii.
Variante de răspuns sunt multe…
Ateiştii ar fi spus: Nu cred pînă nu văd.
Agenţii de publicitate ar spune: Un minut de publicitate vizuală face mai mult decît 1000 de auditivă.
Eu aş spune: Încearcă, riscă, oricum nu ai ce pierde. Azi râul are debit mare, dar la iarnă el scade…
Кто не рискует, тот не пьет шампанское.
