Am asistat de multe ori la diferite accidente sau incidente, spune-le cum vrei, din transportul public. Ceea ce le caraterizează este faptul că majoritatea victimelor provin din mediul pasagerilor, ele fiind grav afectate de prezumţia nevinovăţiei organelor competente( ei, mare şmecherie, taxatori, controlori, şoferi de maxi-taxi).
Cei responsabili de securitatea şi de transportarea comodă a pasagerilor nu prea se avîntă în a respecta aceste legi. De foarte multe ori chiar, aceştia sunt brutali şi foarte agresivi, reacţionând la protestele, să-i spun aşa, pasagerilor foarte crunt.
Recent am călătorit cu un maxi-taxi şi o doamnă în vîrstă(ca să nu-i spun babă) a “încercat” să urce, dar şoferul a frînat brusc şi aceasta s-a lovit grav la mînă. Desigur, toată vina peste doamnă; nu contează faptul că aproape şi-a fracturat braţul, nu contează faptul că era slăbită, trebuia să dea vina şoferul pe ea, că, de altfel, cum o să se mai distreze şi el un pic după intrarea în vigoare a legii conform căreia nu se permite ascultarea radioului în timpul călătoriei cu maxi-taxi. Da, putea să-şi ceară scuze; da, putea să o ignore măcar; nu, el a trebuit să o “maltrateze” şi să declare că ea singură e vinovată de asta( de faptul că el e căscat).
Ce ne rămîne să facem, atunci? Taci? Te implici de partea cuiva? Sau cobori şi îţi cauţi de treburile tale? În cazul meu a fost ultima, pentru că exact peste 1 cartier trebuia să cobor. Drumul însă a fost pe cît de interesant, pe atît de groaznic, mai ales pentru că toţi tăceau. Da, cultură europeană: indiferenţa.
Uof, cîte războaie şi 7 aprilie trebuie să se întîmple ca moldovenii noştri drag(c)i să înţeleagă faptul că nimănui nu-i pasă de cine sunt şi ce vor fi. Nimeni nu ne va scoate din rahatul în care ne-am pomenit în ultimii 20 de ani. Nimeni nu-şi va da silinţa să spună, într-o zi: bre, moldavaşcă ce eşti(aşa cum zic ruşii), chiar ţi-e atît de greu să te implici şi tu, ca un cetăţean normal, în chestiuni care te privesc dacă nu astăzi, atunci mîine.
Lansăm diferite declaraţii-aberaţii conform cărora suntem un popor dezvoltat sau măcar tindem spre asta, că suntem pe calea cea dreaptă a progresului. Care progres, omule?
Faptul că tot oraşul s-a umplut de reprezentanţi ai diferitelor subculturi: emo, goth, rap, gop, etc?
Faptul că s-au deschis două Mall-uri?Mare treabă, oricum te duci încolo ca să stai la etajul 4 sau să îţi curgă un pic de salivă peste hainele pe care nu le vei îmbrăca nici măcar în vis.
Faptul că am atras o mulţime de investiţii şi Chişinăul prosperă puţin cîte puţin? Da’ cu provincia cum rămîne? Oricît de tare n-ar prospera Chişinăul, oricum toată ţara stă în rahat pînă peste buric.
Multe-multe lucruri nu s-au schimbat şi, nu cred că se vor schimba vreodată.
Poporul ăsta îndobitocit aşa o să şi rămînă, vai de capu’ lui. Mînca-l-ar puricii să-l mănînce, spunea un profesor de-al meu…