*inainte, cand tu erai muzică – totul era altfel. zbenguiala si dansatu’ in cap erau considerate boli ale omului. daca diavolii se adunau sa danseze atunci afara trebuia sa fie unu mai. asta era inainte. si’napoi de fapt. da de fapt, nu. pentru ca asta suna ca o limba noua. Sau o limba voua. si daca mi’e limba pe stanescu asta nu mai e ca inainte ci ca inapoi. e ca si cum te’ai fi visat ca si cum te’ai fi visat.
*inainte dimineata avea rima. sau ritm, sau sens chiar! inaintea dimineata era bagata la sarbatori, era prilej de incantatii, orgii, teatru. oooo! teatru. teatrul inainte era altfel. Palariile, Oscar Wilde, frunzele erau altfel.. toamna in care incepi sa traiesti, in care incepi sa citesti, incepi sa iubesti. fara snobbisme, laptop sh creditka. sh fara blea. te rog.
*inainte, chiar si blogu era alftel. in sens ca blogu pamanesc parea altfel.. ala, de pe cladiri de scoala 38, 39, 40… nimeni nici nu se intreba macar de ce. si nici nu era vorba de impartit capul in 85 de parti pentru a vedea ce ascunde sub-constientu. nu trebuia de impartit religia in 34 de secte ca iti dai seama cine crede mai tare.. nici de 22 de ori nu trebuia sa te futi pana la nunta. chiar nu era necesar.
*inainte era altfel. drumul la tine, saptamana (in sens ca ziarul) era altfel. clopotele erau atyt de altfel incat doar duminicile le puteau domoli…
viata noua viata voua. dansu timpului pe oua. seminar si conferinte. ziaristii n-au de lucru.
