De exemplu, discut despre cultură la Clubul IDEA. Cu oameni interesanți/interesați. Mă bag pe fir cu referire la:
- statul ca și critic literar (prost)
- rolul arhivei (cum, chiar fără Groys la așa o temă?)
- accesul la cultură (torente vs. biblioteci, fonoteci, videoteci publice)
La întrebarea (foarte isteață) privind rostul finanțării culturii de elită din banii contribuabililor (consumatori de cultură de masă) nu reușesc să spun următoarea anecdotă despre Amos Oz. Dânsul, locuind în kibbutz a negociat cu tovarășii kibbutznici dreptul de a dedica o zi scrisului. A fost greu. Tovarășii erau foarte pragmatici – și cum aflăm noi că nu tragi chiulul pur și simplu? Poți garanta performanța? Nu. Voturile s-au împărțit, dar vreo 4 ore sciitorul le-a primit totuși. Care după succesul internațional au devenit 8. Apoi 16. Picătură cu picătură.
Mi s-a părut relevant.
Share/Bookmark