Recent la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării a Universităţii de Stat din Moldova a găzduit cursul „Europa pentru tinerii jurnalişti”.
Iniţiat de BDR Associates, compania de PR şi Comunicare a Delegaţiei Uniunii Europene în Moldova, şi susţinut de facultatea noastră, acest curs a avut drept scop iniţializarea şi/sau aprofundarea cunoştinţelor tinerilor jurnalişti în materia politicii, valorilor şi instituţiilor UE. Acesta a luat sfîrşit după mai mult de 4 luni de activitate.
În total s-au înregistrat 25 de participanţi şi fiecare din ei a obţinut informaţii esenţiale despre tot ceea ce reprezintă Uniunea Europeană: informaţii oficiale şi idealiste, dar şi neoficiale, uneori chiar subiective, dar realiste.
La întruniri au fost invitaţi diferiţi reprezentanţi ai Delegaţiei Uniunii Europene, ai Consiliului Europei, ai Ministerului Afacerilor Externe, dar şi jurnalişti şi analişti politici autohtoni.
Totuşi studenţii erau destul de rezervaţi atunci cînd venea timpul să pună întrebări şi preferau să se ascundă după telefoane mobile, ziare, etc. De aceea, feedback-ul a fost unul destul de slab, ceea ce, însă, nu i-a întristat pe invitaţi, aceştia declarând că au rămas mulţumiţi de puţinele întrebări puse.
Pînă aici au mers informaţiile oficiale…
Sincer să fiu, nu prea am înţeles poziţiile diplomaţilor, pentru că aceştia declarau în numele UE idei cu scop nobil, dar, totodată, din partea ţărilor pe care le reprezintă, mesajul era absolut diferit, uneori contradictoriu poziţiei oficiale.
Anume această „deschidere” a politicienilor m-a făcut să îmi pun o mulţime de întrebări referitor la viitorul UE şi la războaiele interne care se duc în permanenţă acolo sus.
Fireşte, mulţi ar spune că anume acesta şi este conceptul de bază al noului stat format, în urmă intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Dar cît va dura el?
Cînd va deţine mandatul de preşedinte vreun cetăţean al Angliei sau al Franţei, de exemplu, care va fi noua politică a Uniunii? Multe state se tem de o eventuală accedere la putere a unui reprezentant al ţărilor „veterane”.
Exită posibilitatea ca statele mai mici sau mai puţin importante din Uniune să fie “întemniţate” sau pur şi simplu înghiţite de statele cu un nivel de dezvoltare net superior.
Oricare ar fi poziţia întregii Uniuni, în interiorul ei se duc lupte crîncene pentru supremaţie,dar şi pentru supravieţuire. Drept exemple aduc 2 ţări:
România- supravieţuire
De ce? Pentru că au ajuns să cadă în genunchi în faţa întregii Europe ca să-l accepte pe Dacian Cioloş Comisar pentru Agricultură; ceea ce, de altfel, au refuzat Bulgarii în cazul candidaturii lor la un alt post din Comisie.
Anglia- supremaţie
De ce? Insultele pe care le-au adus parlamentarii britanici noului preşedinte al UE, deşi aceştia au şi-aşa pe Baronesa Catherine Ashton în fruntea Externelor. Astfel, poziţia Marii Britanii devine destul de evidentă şi periculoasă pentru imaginea ei.
Nouă ne rămîne să punem la îndoială întreaga naţiune europeană, în special conducerea acesteia.
Care este viitorul unui mega-stat ca acesta: oare va continua calea URSS-ului sau va pleda pentru o societate libertină, înalt culturalizată şi unită BENEVOL?
Rămîne de văzut şi trăit…
