Nu contează, chiar dacă știrea nu era despre refuzul lui Frunză de a juca la o echipă anonimă. Nu contează, chiar dacă naționala Moldovei are doar de pierdut din faptul că cei mai buni fotbaliști moldoveni joacă în Rusia cu pașaport rusesc și nu sunt lăsați de cluburile lor să vină la lotul național. Nu contează că despre fapta curajoasă, demnă de tot respectul, a unui fotbalist a scris un jurnalist care habar nu are de fotbal.Contează că un cetățean al acestei țări nu vede nimic deosebit în gestul lui Frunză.
Cu vreo 10 ani în urmă făceam pagina de sport la ziarul Timpul. Am scris într-o zi un editorial despre banii pe care îi câștiga Elmira Scripcenco în turneele de șah și despre faptul că își va lua cetățenie franceză și va renunța la cea moldovenească. După apariția ziarului m-am trezit la redacție cu haiosul Feodor Feodorovici Scripcenco roșu de furie. A început să mă amenințe că el este prieten cu Tănase și că imediat va intra la directorul meu și mă va concedia. Așa a și făcut. A intrat la șeful meu. Peste 10 minute a ieșit. Și a plecat. Tot ce mi-a spus atunci Constantin Tănase a fost: ”Sandu, să mai scrii astfel de materiale!”.
Am tot respectul pentru Constantin Tănase.
