Legenda spune că era un rege pedepsit de zei care trebuia să ridice mereu o piatră enormă pe vîrful unui deal. Aceasta, însă, se rostogolea în jos aproape de vîrf. Tragicul constă în faptul că acesta, Sisif, era conştient că situaţia absurdă şi paradoxală în care s-a pomenit nu se va schibma niciodată. Totuşi, mai exista speranţă…

Sisiful Europei pentru mine e ReSpublica Moldova. A fost pedepsită de la începuturile existenţei( nu vreau să includ tema cu naţiunea română, ci doar populaţia acestei ţări, indiferent de naţiune). De fiecare dată cînd părea că gata-gata, este certă o dezvoltare liberă şi normală, intervenea cîte o „pedeapsă” care reîntorcea situaţia precedentă de declin sau chiar şi mai rău.

Orice perioadă de iluminare care a apărut pe parcursul istoriei a fost întunecată de războaie inutile, cuceriri din partea popoarelor vecine, etc. Sisiful Europei s-a făcut lucid, însă, abia la începutul sec. XX, ivindu-se cea mai reală şansă de a aduce piatra în vîrf. Nu sunt şi nici nu vreau să par românofil, dar unica soluţie utilă a fost Unirea din 1918.

Totuşi, zeii s-au răzbunat cu cel de-al doilea război mondial şi anume recucerirea Basarabiei, actualei RM, de către URSS. Întinsă pe  o perioadă mai lungă de 50 de ani, căderea pietrei RM a fost una aproape abisală.

În 1991 RSSM devine independentă şi apare o nouă şansă de a scăpa de blestem. Realizare? Zero.

S-a propus unirea cu România. Refuz.

Bine, căutăm altă soluţie, spus-au conducătorii. Rezultat? Foarte bine. Pînă în 1999, Moldova a dat dovadă de rezultate remarcabile, pentru că a reuşit să convingă lumea de potenţialul său şi chiar se ajunse pînă aproape de semnarea tratatului care stipula o eventuală aderare a RM la UE.

Zeii iarăşi intervin şi  ADR( Alianţa pentru Democraţie şi Reforme) este distrus. La putere vine Partidul Comuniştilor, neoficial desigur, oficial însă vor veni la putere în 2001. Ministrul de Externe Sturza este demis cu cîteva zile înainte de a pleca într-o delegaţie oficială ca să semneze sus-numitul tratat. Rezultatul?

O altă cădere abisală pentru 8 ani(nu, nu sunt anticomunist, recunosc faptul că s-au înregistrat şi progrese)

Alegeri generale anticipate din 29 iulie 2009. Să fie oare o altă şansă reală pentru a ieşi din impas?

Vom trăi şi vom vedea…