Omofonele ce-l / cel produc deseori confuzii. Pentru a le deosebi , trebuie să ţinem cont de următoarele:
- scriem ce-l prin cratimă atunci cînd este vorba de două cuvinte ce se rostesc într-o silabă comună: ce-pronume relativ, l-pronume personal, pers.IIIsg, masc, forma neaccentuată.
De exemplu: Cine primeşte învăţătura în Cuvânt să facă parte din toate bunurile lui şi celui ce-l învaţă. Cuvîntul subliniat se rosteşte într-o silabă , căci ce este pronume relativ, iar -l este forma neaccentuată a pronumelui personal îl la masc.pers.III.
- scriem cel într-un singur cuvînt , deoarece este vorba de articolul demonstrativ-adjectival.
De exemplu: Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele.
