Acu vreo nouă ani în urmă eram la vârsta celor mai năstruşnice vise, credeam în oameni, în puritatea dragostei, în pîinea de la iepuraş, în Apocalipsă şi altele la fel de stranii. Aveam 16 ani, învăţam bine la şcoală, am luat cu brio examenul de capacitate, ştiam câte războaie mondiale au fost, cine a fost Gandhi şi care e cea mai lungă poezie din literatură…ce mai, copil deştept!
Acasă ai mei vorbeau despre bani şi tarife, politicieni şi partide, îi ascultam, îmi plăcea să-i ascult, dar nu prea îi înţelegeam. O imitam pe Maricica Leviţchi, râdeam pe seama “boborului” rostit de Snegur, dar nu percepeam conotaţiile politice.
Este de înţeles de ce Ghimpu ar vrea ca tinerii să poată vota începând cu 16 ani, dar cât de matură şi asumată va fi alegerea lor. Or, poate aceasta este vârsta la care îi putem manipula?!
Indiferent de cauză, consider că alegerea politică a fiecăruia, trebuie să fie una matură şi responsabilă, nu putem alege ca în turmă, pe cine ne dictează oaia bătrână.
Chiar dacă tânăra generaţie a depăşit de mult pe cele predecesoare asta nu ne permite să fim siguri de alegerea pe care o va face, va fi una independentă, sau dictată.
Ce credeţi?
