În ultimul timp, o problemă foarte gravă a societăţii româneşti o constituie ţigănimea. Se dicută mult în mass-media româneasc despre ea, însă nu se întreprinde cam nimic. De ce să nu recunoaştem, este poate cel mai mare pericol care ameninţă existenţa noastră ca neam. Care ar fi metodele prin care ţiganizarea românilor se propaga atît de periculos în societate?
Nu sunt de peste Prut şi prin urmare, cam nu am avut de-a face cu aceşti specimeni, însă ceea ce aud despre ei, mă face să cred că asisităm la o deznaţionaliazre a românilor la ei acasă.
În primul rînd, ţiganii sunt un pericol pentru naţiunea noastră datorită acordării termenului de “rrom” acestor netrebnici. Este regretabil faptul că, astfel opinia publică internaţională este indusă în eroare cînd vine vorba de români şi “rromi”, şi deseori românii sunt numiţi ţigani, sunt insultaţi, şi chiar agresaţi de către străini datorită comportametului ţiganilor în lume. Mă întreb, de ce ar trebui să suferim noi, un popor aparent paşnic şi îngrijit şi cauza că statul român este unul antinaţional şi oferă cetăţenia română tuturor parveniţilor?
De ce noi, românii să fim insultaţi şi priviţi ca nişte infractori de vameşii străini, atunci cînd călătorim? Eu unul, tare nu aş vrea ca atunci cînd vreun străin va afla că sunt român să se uite ca la un ţigan. Cu atît mai mult românii sunt insultaţi, cu cît folosirea termenului de ţigan este considerată în mediul “corectitudinii politice” ofensatorie, rasistă, xenofobă, discriminatorie, facsistă, extremistă, instigatoare la ură, etc. Dar mai ales, cînd te gîndeşti că noţiunea de “rrom” ne-a fost impusă de la Londra, ca urmare a deciziilor unor ne-români, noi nefiind practic întrebaţi daca suntem de acord sau nu. Interesant, să nu fi fost aceasta vreo condiţie impusă de bancherii europeni României pentru a se integra în această închisoare a popoarelor, numită U.E.? Posibil.
Din punct de vedere cultural, deja trebuie să constatăm o degradare a limbajului, comportamentului şi atitudinii românilor datorată anume impunerii culturii ţigăneşti. Limbajul unui român tipic abundă în expresii şi jargoane ţigăneşti. Înjurăturile (mai ales cele care se termină în “… măti”), expresiii rareori utilizate de strămoşii noştri sunt ceva normal prin familiile de români. Nu de puţine ori mi-a fost dat să văd gospodării româneşti pe la t.v.r., şi cam de fiecare dată, ne erau prezentate curţi în care domnea dezordinea şi tărăboiul, semn că din hărnicia, ordinea şi disciplina bunicilor noştri s-a ales cam puţin. Aceasta se datorează aproape în totalitate conlocuirii românilor cu ţiganii, conlocuire impusă de “mult-iubiţii” noştri politicieni, care ne îndeamnă să îi tolerăm pe aceşti nespălaţi, pentru că, vezi Doamne, “ar avea o cultură bogată”, “şi am avea ce învăţa de la ei”. Nu mai vorbim de efectul total distructiv al manelelor, care ca gen de muzică cultivă între tineri degradarea morală, desfrîu, şi lipsă de respect faţă de părinţi.
Economic, înfrăţirea impusă cu ţiganii nu ne poate aduce decît daune. Ţiganii sînt un popor dedat la cîştiguri ieftine, la tîlhării, furturi, afaceri dubioase. Noi în schimb, vechi popor cu tradiţii creştine, nu avem în sînge înclinarea spre a fura, înşela sau spre a jefui, avînd în schimb înalte calităţi morale de respect, dăruire, spririt de sacrificiu. Şi apare întrebarea, cum să convieţuieşti cu nişte parveniţi care au scopul bine definit de a te jefui şi de a te înşela, atîta timp cît tu nu ai deprinderi de tîlhar? Ca urmare, cei mai mari infractori din România sunt ţiganii, mai ales în regiunile de sud-vest. Constatăm şi o altă urmare gravă a ospitalităţii noastre: mulţi români, pentru a reuşi în afaceri iau exemplul ţiganilor, înşelînd şi trădînd, iar aceasta duce la dezbinarea în rîndul românilor.
În plus, o mulţime de politicieni au legături foarte strînse cu ţiganii în plan economic. Mulţi demagogilor de rang înalt de peste Prut sunt ţigani (priviţi mai bine feţele lui Iliescu sau Tăriceanu), iar şi mai mulţi au legături de rudenie (P. Roman, sau fratele preşedintelui). Apare o altă întrebare: cum se face că mafia ţigănească nu este parctic deloc trasă la răspundere de justiţia românescă? Sunt sigur că apartenenţa multor politicieni la ţigănime, legăturile altora cu capii lumii interlope ţigăneşti sau ascultarea mai marilor acestei lumi care impun ţiganizarea ar putea fi cauzele.
După această jumate de oră de scris, declar că ii urăsc pe ţigani. Desigur nu pe toţi. Am fost împins spre aceasta mai mult datorită comportamenului lor antiuman. Am fost învăţat din copilărie că lucrurile rele trebuie urîte, iar aceşti tigani întrunesc o serie de calităţi rele:
*nu sunt creştini ortodocşi, dar nici nu dau semne că ar adopta un asemenea stil de viaţă cum este cel ortodox.
*ţiganii fură de obicei, te înşeală ori de cîte ori au ocazia.
*ţiganii toată viaţa au fost leneşi dar au vrut multe, şi astfel nu sunt un exemplu pentru societate.
*rari ţigani care să se lepede de obiceiurile lor tîlhăreşti şi să dea dovadă de respect, stimă şi prietenie cu poporul pe al cărui pămînt trăiesc.
Consider că totuşi cineva trebuie să se opună acesui preoces distructiv. Dacă nu o fac politicienii cosmopoliţi, de ce să nu întreprindem noi ceva. Ţiganizarea se va produce şi mai departe dacă noi nu vom întreprinde nimic, da fiind că cei aleşi să ne conducă întreţin şi promovează ţiganizarea. “Dragilor” noştri politicieni le este spre cîştig ca noi să ne ţiganizăm, şi să devenim o masă compactă de consumatori roboţi, lipsiţi de cultură şi Dumnezeu, aşa că noi trebuie să fim primii care să ne opunem ţiganizării,
Adică, se cere acelaşi lucru: o revoluţie morală în sufletul fiecăruia.
