Sunt sloi...
Vântul rece îmi sfâşie haineleBiciundu-mi trupul până la sânge
Am rămas singur,închid obloanele
Vieţii care-n lanţuri grele mă stânge
Plang nefiresc sub felinarul mortii
Ce-mi lumineaza chipul schimonosit
Gol si prihanit stau in fata sortii
Asteptand tacerea fara de sfarsit
Rătăcesc răvăşit printre morminte
Iar ochii-n fundul capului s-au dus
Vorbesc cu morţii, hoituri, oseminte,
Atât a mai rămas din cei ce nu-s
Tipăt acut de cucuvea răsună
Hrană cerând-spirite rătăcite-
Ochii,săgeţi ce suflete adună
Cavoul nemuririi infinite
Pamantul vechi e gata sa ma-nghita
De frica si infernul a inghetat
Iar ruga mea rasuna ostenita
De parca si paradisul m-a uitat
Răsună jalnic trâmbiţa cerului
Si norii plâng torenţiale ploi
Sufletul- corbul întunericului-
Se-nalţă către zări...sunt sloi
Sursa
2010-02-03 22:54:21