Scriitorii care sunt iubitori de jazz sunt prietenii mei. Li se iartă totul. Haruki Murakami e un veteran al jazz-ului având o colecție uriașă de discuri și, într-un epizod din biografia sa, un restaurant cu jazz în Shinjuku. Se numea Peter Cat. Din păcate, atunci când vizitasei Tokio, barul nu mai exista. Nu că aș avea să-i iert ceva lui Haruki. Numai așteptarea lungă. Dar nu e vina lui.

Personajul lui Arturito Pérez-Reverte, Coy („Harta sferică”), ascultă Kind of Blue atunci când realizează că iubita îl trage pe sfoară. Nu-i spune nimic atunci când ea se trezește. Unele femei nu pot fi altceva decât femei-vamp. Kind of Blue este unul din albumele mele preferate. Poate că cel mai bun al lui Miles Davis.

În romanul „Șotron” (Rayuela) de Julio Cortázar se ascultă jazz cu nemiluita. La un moment s-a făcut o compilație cu piesele pomenite în roman. Se cheamă Jazzuela. O recomand pentru cine poate să facă rost de ea. Îți dai seama că jazz-ul care-l fascina pe Cortázar nu e tocmai ceea ce știi tu și eu. Pun pareu că lui Vladimir Pozner îi place anume așa. Luminos și optimist. Ca o pagină albă.

Toată Rayuela e o improvizație de jazz. Personajele principale Horacio și Maga își dau întâlnire în Paris. Fără a-și spune timpul și locul exact. Hoinăresc prin Paris până ce dau unul de altul. În epoca celularelor așa ceva pare inimaginabil și, totuși, se înscrie într-o logică a hazardului. Curios lucru, o astfel de întâlnire hazardată s-a produs într-un târziu între Julio Cortázar și o doamnă pe care o cunoscuse cândva. S-au plăcut, însă au evitat să facă schimb de adrese. Cu ocazia unei vizite scurte la Paris, doamna i-a scris, cerându-i întâlnire. Însă Cortázar i-a răspuns că nu suportă ideea unei întâlniri atât de frugale. În aceeași zi s-au întâlnit întâmplător pe străzile Parisului de parcă dorința era cea care i-a condus pe ambii în locul cu pricina la ora cu pricina.

Anume despre aceasta și vorbește scurtmetrajul lui Jose Gordon. E în spaniolă, dar oricum zic că merită privit. Cel puțin pentru benzile-i desenate pline de imaginație.

Presupun că deja știi că povestirea „Urmăritorul” este despre ultimele zile din viața marelui Charlie „Bird” Parker. Domnul Pasăre-arc.

Știu când e bine să asculți Jazzuela. Sau să citești ceva de Julio Cortázar. La 12 februarie se fac 25 de ani de când scriitorul a trecut în neființă.

P.S. Mai știi scriitori iubitori de jazz?

Share/Bookmark