Amintiri de pe culoarele unei universităţi II
(continuare)Adunarea secretă
Se întîmpla prin anul IV destudii atunci cînd fiecare vroia schimbarea. Noi vroiam să plecam de la Literatura şi Arta (noi adică eu, Viorel şi Aura), şi nu pentru că că nu ne mulţumeau condiţiile, cu toate că erau departe de a fi frumoase, mai ales la nivel de salariu, ci pur şi simplu ne doream schimbarea - vroiam ceva nou. Poate căutam senzaţii de presă adevărată care, din păcate, la noi nu se prea facea.
Atunci am hotărît să mergem la întîlnirea secretă cu Maria Dimineţ, profa noastră de.... sincer nu-mi mai amintesc, care, după cîteva de luni lucrate la ediţia de Basarabia a Jurnalului Naţional, se ştia destul de bine cu Marius Stoian care, cică vroia un fel de revistă de presă galbenă la noi.
Am mers la cantina (mă încăpăţînez s-o numesc aşa, în pofida faptului că la intrare scrie mîndru "restaurant") de lîngă ULIM, unde trebuia să ne întîlnim pentru a pune la cale proiectul viitoarei redacţii. După doar primele cuvinte schimbate acolo, am înţeles ce aşteptări aveau românii de la noi - o mizerie de revistă care avea tendinţa doar de a şoca, nimic altceva. Unde mai pui că echipa care ne-o propunea Maria eracompusă din tineri din primii doi ani studii de la ULIM, care nu aveau, nici pe departe idee de scris ceva (că despre jurnalism nici nu se punea problema să existe în paginile acelei reviste), plus la asta mai erau şi extrem de corijenţi la capitolul discreţie.
Am părăsit organizat întîlnirea secretă (adică eu, Viorel şi Aura) unde, aveam să aflu mai tîrziu, s-au luat hotărîrile care au dus la înfiinţarea celei mai scandaloase reviste care a existat pe piaţa nostră - Star Paparazzi. Ce a reprezentat această revistă cunoaştem foarte bine. Cîte mizerii s-au scris despre aşa-zisele vedete autohtone, de asemenea. Se zvonea că "decesul" acestui proiect, l-a făcut posibil Gabi Stati, care chipurile a cumpărat şi a închis redacţia, la rugăminţele nenumărate venite din partea prietenilor săi, afectaţi în urma unor publicaţii. E nu cred asta, dar pentru a ieşi frumos de pe o piaţă ostilă putem închide ochii şi să ne prefacem că e adevărat.
Pozele sunt de la sesiunea Simposia Studentium, ediţia 2006. În prima - alături de Maria Dimineţ, la decernarea diplomei de excelenţă; a două poză alături de aceeaşi Maria şi Jason Statham (scuze, Ion Bulicanu, profesor foarte inteligent de altfel), da' ce! chiar seamănă!, la anunţarea rezltatelor finale, în aula mare de la ULIM.
Începuturile
Şi totul începea atît de bine....! Lucrasem cu Maria la un proiect personal, al nostru, care se dorea revoluţionar pe piaţa noastră, unul care avea să respire prin porii adevărului şi a obiectivităţii pure (ha-ha-ha). Ne doream un produs liber de prejudecăţi. Utopie, cu alte cuvinte!
Primele două numere s-au bucurat de succes, cel puţin prin universitate, după care, Maria a şi primit propunerea lui Stoian. Şi cînd te gîndeşte că această fragilă femeie nu dorea nimic altceva decît să se facă auzită, dorinţă apărută din complexul "neascultatei şi neauzitei". Era foarte complexată, eraca o veveriţă rănită în amorul propriu, din cauza nerealizării sale în cariera de jurnalist.
Păcat de ea, chiar credeam c-o să facem treabă, mai ales după primul număr de Tribuna Libertăţii (aşa se numea ziarul la care am lucrat împreună), unde Maria publicase un editorial "tare" - Jos botniţa tăcerii, iar noi veneam din urmă cu aşa publicaţii ca: "Nemulţumiri", de Aura Bălănel (actuala mea consoartă), "Mai mulţi studenţi mai bine ţării???", de Viorel Roman sau "Ghiţă să vii diseară la portiţă ori Mîncarea preferată a maselor", semnat de mine. Părea că suntem pe drumul bun, dar nu a fost să fie.
(va urma)
Sursa
2010-01-17 09:56:00