Mărul stricat

Unde nu te-ai întoarce auzi că ceva nu e bine. Se jăluie din plin şi cu amănunte. Despre orice: de la vecini la  ţară, de la dragoste la politică. Oare ajută asta la ceva? Doar se incleie pe creier şi mai bine tot răul existent şi se crează imunitate în a vedea bunul.

Se ştie precis “cum” trebuie să fie totul. Descriere  exaustivă , comparări şi analize. Uneori se dau soluţii deştepte aka sfaturi.Dar nu se apreciază calităţile şi resursele existente.  Se ignoră, innăbuşă, elimină pentru acel “mai bun” , pentru valori externe . Altruism şi bunătatea e privită fie cu suspiciune sau ironie. Nu se acceptă binele , nu se recunoaşte.  Sunt considerate inferioare.  Şi pentru cu existentul nu se ia in cont, ca şi casa fără de fundament, o criză cât de mică va doborî cele mai bune intenţii.

Eşecurile se pun pe seama altcuiva. Se cunosc cine sunt vinovaţii. Se acuză cu gust.   Eu nu sunt vinovat. N-ai să mă convingi că astfel îmi arăţi că nu sunt aşa cum “trebuie” să fiu. Mă lipseşti de iluziile mele.

Totul e rău. Totul e o entitate compusă din elemente fizice, umane, economice, psihologice etc… Şi în acest tot te afli şi tu. Iertaţi-mi ieftina filosofie, dar dacă totul este rău, atunci şi tu eşti rău.

Un măr stricat spurcă toată lada cu mere. Dacă nu preintăpinăm acest efect, spurcăm cu mânile noastre toate merele culese şi eforturile depuse  la cules pentru avantaje de viitor se duc pe apa sâmbetei… Şi atunci ce făcem?

.

“Dacă vrei să faci lumea mai bună ,

priveşte-te în oglindă şi fă o schimbare“.   Michael Jackson – Man in the mirror