Vaccinarea şi libertatea umană

Ministerul Sănătăţii a început să tune şi să fulgere împotriva conducătorilor instituţiilor medico-sanitare publice şi de medicină preventivă, a medicilor în general pentru că refuză să-şi administreze vaccinul miraculos împotriva gripei porcine, folosind chiar şi noţiunea de “imoral” pentru a denunţa atitudinea, iresaponsabilă în opinia lui, a cadrelor medicale care resping vaccinul. Nu ştiu cât de eficient este medicamentul şi cât de iresponsabili sunt medicii, dar comunicatul Ministerului Sănătăţii îmi aminteşte de sinistra perioadă sovietică când oamenii erau încolonaţi şi obligaţi să-şi injecteze tot felul de porcării împotriva voinţei lor.

Din câte ştiu, şi cadrele medicale sunt nişte cetăţeni care ar trebui să decidă singuri dacă acceptă sau nu un produs medical. Faptul că sunt prestatori de servicii medicale parcă nu implică totuşi obligaţia de a se produce şi pe post de cobai, mai ales în condiţiile în care companiile farmaceutice nu-şi asumă nicio responsabilitate vizavi de efectele secundare ale vaccinului. Este hilar şi inadmisibil ca un minister al Sănătăţii să folosească tonul şi terminologia Bisericii din Evul Mediu şi să ridice un simplu vaccin la rangul de panaceu universal, de licoare magică, izbăvitoare de boli, vicii şi păcate, mai ales când se adresează unui public avizat cum sunt medicii. Am discutat cu un medic şi respectivul mi-a spus că preferă să fie disponibilizat decât sa-şi inoculeze vaccinul. Este de-a dreptul deplasat, cred, să obligi pe cineva sa-şi introducă substanţe străine în corp, folosind diverse pârghii de constrângere, ameninţări voalate, şantajându-l cu disponibilizarea. Poate că anume în acest context ar fi mai indicată noţiunea de “imoralitate”. Nu văd ce-ar mai rămâne din mult trâmbiţată libertate umană dacă administrarea unui vaccin nu mai are nimic în comun cu opţiunea personală a vaccinatului.