Îmi place Kafka

Mă recunosc, practic, în toate personajele lui Kafka. Mă identific şi cu dl K., din “Castelul”, dar mai ales din “Procesul”, care nu se considera vinovat dar care s-a trezit pus sub acuzaţie într-o dimineaţă, şi cu Gregor Samsa, din “Metamorfoza”, care a devenit inutil peste noapte; transformat într-un gândac, este măturat pe un făraş şi aruncat la gunoi. Însă cel mai mult m-a impresionat protagonistul din “Artistul Foamei”, care, aflându-se în cuşcă, se expunea privirilor vizitatorilor şi refuza să mănânce. Suspectat de toată lumea că trişează, că mănâncă pe ascuns, au început să-l supravegheze zi şi noapte, poate îl prind asupra faptului. Chiar dacă nu l-au surprins niciodată păcătuind, totuşi erau siguri că, de fapt, e foarte şmecher şi reuşeşte să-i ducă de nas şi că mănâncă exact atunci când atenţia tuturor este distrasă de alte probleme mai importante.

Istovit, înainte de moarte, artistul le-a explicat gardienilor sau intendentului de ce nu a aceptat să mănânce: pentru că nu-i plăcea mâncarea care i se oferea. Dacă i s-ar fi servit ceva pe plac, ar fi mâncat şi el, ca toată lumea…