Luni, la 6.
Prieteni, nu exist. Există luni, la 6.Luni la 6 voi merge pe tocuri, apăsînd cu călcîiul pe gînduri...Voi lua mult aer în piet, cu tot cu maşini, cu tot cu fum de ţigară, cu tot ce va există atunci în Piazza del Carmine...sau poate că piaţa nu va mai exista.
Luni la 6 să veniţi la mine, dacă va ma fi ceva omenesc în mine, voi face borş. Cred că luni la 6 îmi va plăcea cum îl gătesc....sau nu, ştiu ce voi face! Voi face ce nu am mai făcut demult ce ceva vreme: voi face NIMIC!!!!
Voi face gînducidere.
Doamne, aş vrea să zîmbesc luni la 6, te rog...vreau să zîmbesc.
p.s. postul e o aberaţie totală, cine ştie - ştie...în cazul în cre voi zîmbi luni la 6, cred că voi avea forţe să elucidez nebunia asta. Mă rog de mă iertaţi.
Sursa
2010-01-10 13:18:29