j'ai besoin de toi, mon ami
mi-e dor de tineseară de seară apun ca o rană deschisă în câmp
muşc din tot ce e verde până la sevă
mă acopăr cu pleoapa de humă cochilie de melc
dimineţile răsar mereu în altă parte decât în palmele tale
resentimentele poveri fără rost
războaiele pe care le purtăm cu noi înşine
e vina plictisului
creşte un sfert de zid între noi
cuvinte nerostite concepute din materii paralele
şi totuşi mai suntem
dacă as fi ploaie aş urca pe umerii tăi ca altă dată
să-ţi scobesc în retină ultima frunză de toamnă
am să te trag de păr când îngerii dorm adânc
lilliecii amputaţi vor devora cu aripi noi episoade alb-negru
vom urca spre iarnă mult prea grăbiţi
până vom da cu capul de nori
şi vom fi noi cerul
vom deschide fereastra spre lume
şi vom ninge un viitor ce n-a fost
fără regrete
am să scutur papucii de tine de trei ori
tu vei face la fel
vom şterge ultimele picături de stele pe obrazul nopţii
şi va fi întuneric...
Sursa
2010-01-10 10:40:09